Îmi amintesc primul fum, erai Kim mentolat. Apoi, când furam câte-o țigară de la tata, Winchester te numeai. La facultate ne-am iubit mult, LM, ah, ce te-am mai tras în mine. Rareori, când erai Kent, rămâneam fără voce instant. Cum să nu-mi doresc să te-ntâlnesc mâine? Nu ne-am adulmecat de trei zile. Tu vei fi la fel de înfumurat și vei arde rapid. Iar eu voi simți aceeași vină. Pentru că, după ce te stingi, rămân ca după un viol: îmi strâng hainele rupte, îmi adun pantofii și-mi tot caut drumul către mine însămi.
Cristina Daniela Dumitru-Pascal
S-a întunecat. Nu se aud nici focuri de armă. Pun în brad globuri aduse de acasă. Cu chipurile celor dragi. Încă trei zile și ne întoarcem, se aude o șoaptă. Încă, repetă femeia comandant. Haideți în recunoaștere. Ies oftând aruncând încă un ochi la pomul împodobit cu bucățele de suflet. Își amintește bubuitul și lumina ce le-a lezat privirea. Se târâie și trage după ea unul dintre camarazi scos din mașina în flăcări. Ți-e dor, mamă? Întrebarea îi rupe amintirea. Trebuia să îl salvez. Nu am simțit lipsa piciorului.
Ana-Maria Butuza
Deci așa, Gherasime, vreți să vă luați, deși mă-ta și tat-tu nu-s de-acord și n-or să vă dea nimic? Da, părinte, așa vrem, mi-e dragă și nu renunț la ea, chiar de știu că n-om avea ce mânca. Bine, dacă vreți după rânduiala bisericii, trebuie să vă împărtășiți, dar pentru asta e nevoie de trei zile de post, altminteri nu se poate. Așa om face, numa' să ne dai binevoirea de Sus, să putem face copii frumoși și deștepți. Apăi mă, Gherasime, de-or sămăna cu Ana, or fi frumoși, dar de-or sămăna cu tine, deștepți n-or fi.
