Mai erau trei zile până la clipa hotărâtă. Până atunci, trei zile de post, un pahar de apă, atât. Iau pe rând hârtiile scrise, în trei zile tot ce nu a fost sincer arunc în foc. Gândurile ce cred că au fost scrise cu răutate, la fel. Tot așa, ce cred că nu au fost suficient de lucide. Nici un gând murdar nu trebuie să rămână în urmă. Nimic murdar în casă, curăț tot. Fac baie și îmi iau haine curate. Nu las bilet. Postul mă ajută, am eliminat tot din mine. Ultima zi e fără apă. Urc pe scaun și pun lațul. Plec curat.
Magdalena Daminescu
Părinte sunt dependentă de el. Cum mă trezesc îl iau în mână și două ore nu mă desprind de el, până îl secătuiesc de energie. Apoi toată ziua încerc să nu mă gândesc la el, dar nu reușesc, doar dacă îl ascund să nu-l mai văd. Chiar și în mașină mă tentează și mă tem că fac o nefăcută. Nu-mi mai pot vedea de treabă și în final cedez și mor de curiozitate să văd cine mi-a dat like-uri. Fata mea, e grav, rugăciuni și post negru, începi cu trei zile și dacă nu-ți trece îl aduci la biserică, să scot păcatele din el.
George Dometi
Aș mânca o bucată de carne de miel cu niște cartofi copți. Taci, că n-avem voie. Ah, ce-aș mânca o porție dublă de paste cu brânză d-aia de se întinde sau o pulpă de vițel stropită bine cu sos de usturoi și miez de pâine de casă. Taci, că n-avem voie. Oh, acum aș topi niște cârnați de la garniță, cu o mămăliguță cu brânză și castraveți murați, ori niște scrob cu smântână, ori frecăței cu lapte și miere, ori niște turte pe plită unse cu dulceață și chișleag. Taci, Sfinte Petre, că mai avem puțin.
