Mă Ioane, cum poți trăi așa. Stai necununat, copiii nu i-ai botezat, la biserică nu vii, post nu ții nici trei zile. Creștin ești tu oare. Că viețuiești ca păgânii. Se uită la mine de dincolo de gard. Las sapa deoparte. Părinte, doar ce-i material există. Așa ne zice la partid. Lasă-mă cu bazaconiile astea. Bine, Ioane, a veni vremea când o să mă cauți. Toți ajung la mine odată și-odată. Poate m-or pune-n cloroform, râd. Așa cum e pus cel de la Moscova și vin de se-nchină la el toate neamurile. Pleacă bombănind.
Cecilia Fofiu
Angajez persoană pentru îngrijire vârstnic. Sun și mă prezint la adresa indicată, unde-mi deschide o doamnă, fiica. Mă studiază atentă, îmi prezintă onorariul, programul și sarcinile. Floare la ureche, îmi zic privind omulețul drăgălaș, ce-mi trage cu ochiul din scaunul cu rotile. Dus la baie, hrănit, plimbat în parc și culcat. De la bun început mă-nțeleg perfect cu bătrânelul ăsta carismatic. A treia zi rămân brusc fără post, întâmpinată-n prag de angajatoare și notarul chemat de moșulică să mă treacă-n testament.
Iulia Stavre
Preotul se apropie de pensie. Cum satul îndepărtat nu atrage preoți tineri, nu se întrevede prea curând momentul în care să se retragă din activitate. De când a murit preoteasa, femeile din sat se întrec în a-i aduce mâncare potrivită în zilele de post din calendar. Nu are când să mănânce atâtea varietăți, salate, supe creme, iahnie de fasole. Are frigiderul plin și nici cățelul nu se dă în vânt după legume. Ce să facă dacă îi plac ciorba de perișoare și sarmalele Mariei, văduva de peste drum?
