Nemaiajungând la sânii Suzanei, vulpoiul de Figaro n-a zis că-s acri. Prea ar fi fost de necrezut. Oricine cu ochi de văzut ar fi putut da mărturie dreaptă că țâțele Suzanei nu erau cu nimic mai prejos decât ale Afroditei, spărgătoarea de căsnicii zeiești. Așa că Figaro, toropit de un malaise ca după lingoare, a prins a spune oricui îi căta în gură că postește. Că femeia-i lucru spurcat. Că dacă bărbatul ar vedea sub ascunzișul pielii, n-ar mai râvni la împreunare. Abstinența a fost o minune. A ținut trei zile.
Caterina Tudorache
Deci 3. 3 zile de post. Stai. Ziceai că ai și băut. Decât la petreceri, părinte. Și uneori seara. Dar m-am dus la culcare imediat. Bine. Rămân 3. Și soția? Și soția a băut cot la cot cu mine. Nu. Voiam sa întreb dacă te împaci bine cu soția. Da, părinte. Ne mai certăm. O dată i-am dat o palmă. Hmm. Punem 4. 4 zile de post. Și copiii? Și lor le-am dat o palmă. Nu, domnule. Te împaci bine cu copiii? Da, părinte. Acum sunt mari și mă bat ei. Atunci lăsăm 3 zile de post. Și soția? Și ea, părinte. Nu. Soția știe?
Florentina Ghițescu
Mamaia tânără a trăit 94 de ani. A ținut toate posturile. Iubea hainele colorate și nu pleca nicăieri fără mărgele, la biserică sau la sapă. Nu a purtat negru niciodată, galbenul era culoarea ei preferată. Trăia viața cu intensitate. Trecea cu ușurință de la tristețe la bucurie. Putea să bocească la moartea vecinului și după câteva ore să ridice praful de pe uliță la joc, la nunta unui nepot. Când mergeam iarna în vacanțe, ne dădea să mâncăm de dulce și apoi îl ruga pe popă să ne lase să pupăm icoana. Mi-e dor.
