După congresul creștin anual, părintele are trei zile de reflecție și curățire a spiritului. Intră în casă. Îi binecuvântează cu un gest. Se spală îndelung, în tăcere. Se îmbracă în hainele negre de post și rugăciune și se închide în camera din capăt, cu storurile trase. Stă întins pe pat, cu mâinile pe piept și ochii închiși. Bea apă sfințită adusă de Lică în sticle de 2 litri pe care i le lasă lângă ușă. Geme încetișor, își simte respirația puturoasă de om mahmur și jură că la anul nu se mai îmbată la congres.
Dan Banu
În prima zi s-a dezvelit cu părere de rău de avuții, de hainele ce-l îmbrăcau, de zidurile ce-l înveleau, de tinichelele scânteietoare. În a doua zi s-a dezbrăcat cu greu de plăceri, de plăcerea de a mânca, de a bea, de a se împerechea cu femeia. În a treia zi s-a scuturat de păcatele cele lumești și a ajuns gol în fața lui Dumnezeu. El l-a măsurat din priviri încruntat și l-a întrebat: de ce-ai venit, să cerșești liniștea? Du-te înapoi, pune pe tine ce-ai lepădat și du-ți crucea până la capăt.
Sonia Ungureanu
Scoal', că vine. Tataie se ridică în capul oaselor sprijinindu-se de colțul mesei. Ușa la perete, popa intră însoțit de smerenia bunică-mii și lătratul câinilor din vecini. Pupăm icoana, amin, amin, nici nu mă dezmeticesc bine și țârcovnicul înșfacă pachetul pregătit dinainte - un trandafir afumat și o bucată de pecie. O bancnotă de 50 trece discret din mâna bunică-mii în buzunarul popii. Ne pricopsim cu un calendar pe anul ce vine, să nu cumva să ratăm vreo cruce roșie. Tataie suduie. Ia dă, fă, să gust șunca aia.
