A căzut din pom, avea 5 ani, trebuia să îngrijească de sora ei mai mică. Punea pâine într-un tifon, o înmuia în ţuică şi i-o punea în loc de biberon ca să doarmă bine şi să nu plângă.
Când era mică bunica a adormit cu grebla în mână şi a visat.
Ieşeau pe câmp noaptea, ziua era prea cald în Bărăgan.
Când era mică bunica învăţa bine.
O trezea taică-su noaptea şi îi dădea probleme: "eu mai am trei saci de grâu, dacă fiecare are un kil, primu' e plin un sfert, al doilea jumate şi al treilea e aproape gol, câte kile de grâu am?"
Tătică-su închiria vara o parte din casă. Se făcea cârciumă. Veneau orăşenii la băi. Era şi formaţie la cârciumă, un bulgar la vioară foarte bun, student la conservator, frumos, îl ţineau clientele să le cânte până dimineaţa. A murit de TBC înainte de război. Bunica stătea pe prispă în cămaşă de noapte cu sora ei mai mare şi ascultau. Într-o seară i-au cântat ceva, era ziua ei.
Când era mică bunica, au vrut s-o ia de la şcoală.
Nu mai aveau cu ce să plătească. S-a dus cu tăticu' să-şi ia lucrurile de la internat. Mergea de mână în spatele lui şi plângea. A văzut-o doamna directoare pe fereastră şi i-a zis lu' taică-su s-o lase la şcoală, că e păcat. Doamna directoare venea seara să le controleze dacă s-au spălat şi dacă şi-au pus pijamaua.
Când era mică bunica a mâncat într-o după-amiază 4 kile de struguri.
Şi tot n-a cântărit cât trebuia. Dădea examen la liceu şi trebuia să aibă peste 43 de kilograme.
Bunica a fost învăţătoare, l-a întâlnit pe bunicu' şi s-au căsătorit, a venit războiu', bunicu a fost prizonier la nemţi, au avut copii, au venit comuniştii, comuniştii îl băteau pe bunicu', l-au pus să-şi ardă cărţile. Bunica a făcut matematică. Au plecat la oraş. Când au ieşit la pensie au mers prin toată ţara cu trenu'. Le-a plăcut să călătorească. Dormeau unde puteau, au stat şi la Văratec vreo săptămână. La Săpânţa, la cimitiru' vesel, bunicu' a citit cruci o zi întreagă, se ţinea cu mână de burtă de atâta râs.
Pe balcon se intra pe fereastră şi până la fereastră se urca pe o scară mică. Era iederă în curte şi linişte multă. Bunicu' citea. Bunica deschidea dulapul şi mirosea a levănţică, în dulap avea rochii cu flori. Mergeam în parc.
Când eram mică , bunica şi bunicu' mă duceau la mare cu trenul.
Bunica mă lăsa să merg în apă oricât de departe. Nu ţipa speriată ca mama. Nu ţipa deloc, stătea pe mal şi se uita după mine.
Când eram mică bunica rezolva cu mine probleme la matematică şi mă învăţa să cânt.
Când eram mică bunica nu mă certa, ea nu se enervează niciodată, din când în când îmi făcea semne din cap sau cu degetu'.
Nu prea eram atentă decât când ieşea pe pervazu' de la balcon să spele geamu' pe dinafară. Atunci mi-era frică să nu cadă.
Vroiam să se oprească timpu' şi să rămânem toţi aşa. Aveam şapte ani, mi se părea o vârstă bună, mă gândeam că dacă eu m-aş face mai mare, ei ar îmbătrâni şi-ar muri.
Când eram mică urcam la ţară pe poteci cu bunica până într-o pajişte cu pruni.
Bunicu' rămânea la soare. Noi culegeam prune, eu mă urcam în copaci şi la întoarcere mă rostogoleam la vale.
Acum locuiesc în casa bunicilor. Mă dor oasele. Mă sperii că nu mai am nimic de scris.
Pe fotoliu bunica completează integrame cu râuri cu estuar, păsări Ibis (berze exotice) şi aşa mai departe. Râde şi-mi povesteşte cum a găsit rezolvările. "E un exerciţiu foarte bun pentru minte (se bate cu degetul pe cap, ca să-mi arate în caz că iar n-am fost atentă de la început sau n-am priceput) şi învăţ şi multe cuvinte noi, tu nu prea ştii geografie."
