Mi-am cărat toată viața singură sacoșele, problemele, fricile, am avut grijă de alții mai mult decât de mine, mi-am tras singură scaunul la masa, mi-am deschis singură ușa la casă, i-am lăsat mereu pe alții să mi-o ia înainte, eu m-am dat întotdeauna la o parte, cu câțiva pași mai în spate. M-am săturat. Mă privesc în oglindă și zâmbesc. E timpul să fac o schimbare. Urc în mașină și mă duc departe. Mă apropii de semafor, verdele dispare, roșul îmi face cu ochiul. Accelerez. Azi eu am prioritate.
Florentina Ghițescu
Am făcut un curs de management al timpului și ăsta era cel mai important cuvânt. Trebuie să prioritizezi ce ai de făcut pentru a-ți atinge țelul. Să înveți să zici nu celor care vor să-ți strice planul. Zilele trecute m-a sunat o prietenă să-mi spună că s-a despărțit de prietenul ei. Primul lucru care mi-a venit pe buze a fost: nu-i o dramă, e al treilea din anul ăsta. Nu am spus asta, am invitat-o pe la mine la un ceai. Am strâns hârtiile de pe masă să fac loc. Și când mă gândesc că am dat bani pe cursul ăla.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
Când au aflat ai ei că vrea s-o ia Marin al lui Gheorghieș cel chiabur, au crezut că le-a pus Dumnezeu mâna-n cap. Măcar una dintre fete să se mărite bine. Adevăru-i că Marin ținea la ea, iar ca s-o aducă-n casă s-a certat cu mă-sa cea cu gură spurcată, care nu voia o păduchioasă fără zestre-n ograda ei. Ăl bătrân n-a vorbit decât în noaptea nunții. Șezi binișor, eu am întâietate aici, n-o să afle nimic tolomacul ăla, i-a scrâșnit în ureche răsturnând-o între velințe, în odaia de curat. Apoi a cerut să-i zică tată.
