Dacă n-ar fi atât de mahmur, Prințul Verde ar face câte ceva pentru țară. Întâi și-ar găsi o soție, că îl aude pe rege cum spune iar că datoria față de țară și stirpea regală este să producă moștenitori, să nu lase țara în haos când ei nu vor mai fi. Cică mai are niște chestii de făcut, de omorât dragoni și adus la palat cireșele de diamant. Shit, man, îi vine să-i zică lui taică-său, lasă-mă întâi să dorm vreo săptămână, vorbim după aia de job description. Numai să nu vomite în sala de consiliu, ca data trecută.
Dan Banu
De când apăruse ea comorile nu îl mai fascinau, luptele cu armatele adunate pe urma-i nu-i mai înfierbântau sângele, sabia nu-i mai ardea palma. Cel mai fioros pirat devenise un copil. Când galioanele se apropiară, secundul își făcu curaj și intră în camera căpitanului. Păși printre hărțile răvășite pe podea, printre carafele cu guri știrbe și-l descoperi ghemuit într-un colț, cu trupul mustind de răni neînchise ca niște guri de țipar. Citea avid, ca-n fiecare din zilele din urmă, 1001 de nopți.
Bogdan Sebastian Burjan
Din vechea gară au rămas doar 3 pereți de cărămidă. Casa de bilete încă părea deschisă. Stătea ghemuită într-un colț. Tremura de frig. Avea buzele vinete. Mâinile îi erau crăpate de ger. Abia mai ținea în mână o poză mică și veche. În trecere, un domn elegant s-a aplecat. Așteptați demult? Trebuie să vină cu primul tren, i-a răspuns bătrâna. Îl aștept aici. I-a lăsat paltonul cel gros peste umeri. Să se încălzească. El continuându-și drumul printre șinele demult ruginite. Poate prioritar nu e să pleci. Ci să rămâi.
