Se născuse prematur după ce mama i-a fost salvată din incendiul acela teribil. Nu a cunoscut mângâierile mamei ci doar fricile ei pe care le-a sădit și-n sufletul lui. Și interdicțiile: nu avea voie în cluburi și la concerte metal. O asculta dar nu înțelegea de ce atunci când erau sărbători cu lumini pe-afară, îl obliga să se ascundă în camera lui. Venea și ea, îl lua în brațe și tresărea la fiecare zgomot. Adesea plângea și se chinuia să se închine, dar avea degetele arse de-atunci și nu putea.
Monica Aldea
În târgul de Crăciun, nimeni nu ocolește taraba cu petarde a lui Sivu. Atracția nu e negustorul abrutizat de alcool, nici marfa de sezon, ci băiatul cu zâmbet trist și blând. Vederea îi e slabă - iar povestea lui o spune Sivu cumpărătorilor grăbiți. Marfa e bună, încercată pe fecior, uite așa i s-a aprins părul vâlvătaie. Bubuie până-n văzduh. Mai zărește cu un ochi, cât să ne păzească de hoți, adaugă râzând gâlgâit. Oamenii vin și pleacă. Surâsul copilului și urările se pierd în vacarmul străzii.
Răzvan Dițescu
Zarva a încetat. E aproape dimineață. Liniștea învăluie străzile. Stelele strălucesc. Instalațiile luminează prin platani. Pe jos e haos: confetti, sticle goale, cioburi, pahare, resturi de petarde, tuburi, artificii arse, toate mărturii ale exuberanței și risipei de azi-noapte. Din când în când mai trece câte cineva. Cuplul ăsta se întoarce agale acasă. Iar tipul ăsta se grăbește la muncă. Ca și mine. De fapt, eu sunt deja acolo. Vărs fărașu-n cărucior și mătur în continuare.
