Ziua 365. Cu vâsc și zvâc. Toujours. Vâsc din pădure, zvâc din toată ființa ta, că-atunci se umflă el mai tare-n pene. Numeri secunde. 10, 9, 8. Ochii-ți sclipesc ca două artificii, și-n cap îți bubuie mii de gânduri. Am să fac și am să dreg. Am să mut munții la șes. Ajungi la zero și-ncepi cu zile. 1, 2, 3. Rutina. Și parcă obosești. Ba chiar mai uiți. Iar visele se rătăcesc. Poate prin nopți de vară. Sau printre frunze ruginii duse de vânt. Și tot numeri la zile. Inevitabil ajungi din nou la 365. Cu vâsc și zvâc.
Monica Ciurea
Fusese de Paști, de Crăciun, era de rând și acum, că oricum n-avea, ca restul, familie, copii, obligații. La cumpăna dintre ani, doar salvările erau mai puternice ca petardele și mai luminoase ca artificiile. Trata conștient inconștiența celorlalți: come etilice, crize biliare, răni, mutilări, arsuri. Apoi, o asistentă cu telefonul la ureche i-a făcut semn: Mama. A, da, zi-i la mulți ani, o sun eu mai încolo. Dom' doctor, e aici, la upu. Un fior rece îl trecu pe șira spinării. Zgomotul, lumina se opriră brusc.
Gheorghiță Mircea
Nu aprindea lumina. Căuta cu mâna tubul de gumă mufat la conducta APP așteptând deșteptarea oficială. Agenția de presă APP (Artificii Petarde Pocnitori) organ al Noului Stat ținea astfel contactul cu poporul ce l-a adus democratic la putere. La 6 se intona imnul devenit Oda de Dimineață Închinată Marelui Conducător ce a înlăturat trădătorii și instaurase cele trei puteri ale Noului Stat: Cleptocrația, Plutocrația și Idiocrația. Un grohăit și un lătrat se auzi prin tub. Răsuna imnul, apoi prin tub se scurgea supa.
