Copila stătea pe pat, cu Racheta formidabilă a lui Oscar Wilde deschisă pe genunchi. Povestea despre artificii vanitoase o intriga, mai ales racheta, convinsă că e specială, deși sfârșea uitată în noroi. Asta e vanitatea? se întrebă ea, privind artificiile de afară. Să arzi doar ca să fii văzut? Să pocnești crezând că ai fost important? scrise în jurnal. Oftă și își strânse genunchii la piept. În noaptea aceea, visă că ardea pe cer, splendidă, iar toți priveau, dar nimeni nu-și amintea de ea dimineața. Coșmar.
Fabiola Stoi
Nu asta își dorise pentru copiii lui. De fapt, el credea că vor sta fiecare într-un corp de casă, fiecare cu familia lui. Dar copiii ăștia, ca niște vrăbiuțe greu de stăpânit, au zburat din curte, toți trei peste graniță și niciunul n-a mai dat pe acasă de când au plecat. Prin sat s-a auzit că fata umblă cu străinii și că băieții s-au înhăitat cu niște golani. Dar n-aveau ei aici tot ce le trebuia? În casă miroase a cozonac și nea Vasile mai pune în foc o cetină care arde mirositor, pocnind în zeci de steluțe.
George Dometi
Leșuri se legănau agățate de balcoanele caselor, roiuri de muște verzi bâzâiau în jurul cărnurilor care putrezeau în piață, apele uleioase cărau la vale hoituri, băltoace de sânge musteau pe caldarâmul străzilor și zdrențe însângerate zăceau printre rămășițe carbonizate la marginea drumului. Câinii scăpați mâncau cu lăcomie ciudate ciozvârte cenușii și trandafirii. Aerul mirosea a moarte. Aseară fusese Revelionul și din cauza proștilor animalele au murit bubuite, mutilate sau trăsnite de lumină.
