Cerul liber deasupra ținea loc de mâine. Era norocos, iubea viața. Cutreiera pe motor lumea asta frumoasă. Dean dădea orice să guste tot într-o clipă; o curbă luată prea aplecat, rostogoliri, apoi mormanul de gânduri zdrobite. Nimic întreg. Dar inima? Pusă-n gheață. Apoi telefonul, un trasplant nesperat, și amalgamul de gânduri ivite. Sean dădea orice să guste clipa total și, uite, primea acum acest drept. În noaptea aia se visă pe motor, cutreierând lumea. Un norocos, îl iubea viața. Dimineața găsiră cearșaful gol.
Vlad Mușat
Nu trebuie să le mai permitem străinilor să ne calce în picioare. Da, Nuțico, zilele astea vei avea grijă de cei cinci copii, pentru că merg într-o misiune specială. Dumnezeu ne cheamă la lupta cea mare. Aleg un lider care n-are frică de globaliști, care nu se cipează. Nuțico, să te uiți pe TikTok cum se comportă conducătorii adevărați. Uită-te aici, îl vezi cum urcă călare pe muntele Paektu? Te rog, pune-mi în raniță, pentru zilele astea: brânză Hochland, șuncă de Praga Campofrio și două sticle de Coca-Cola.
Marius Stan
Sânii ei rotunzi, fermi, elastici. Coapsele încăpătoare, calde, ospitaliere. Buricul oval, adâncit, bine ancorat. Fundul obraznic, lucios, despărțit. Brațele puternice, fibroase, îmbrățișătoare. Părul des, aspru, parfumat. La fel și pe cap, des, aspru, parfumat. Ochii mari, adânci, pătrunzători. Gâtul lung, mobil, înșelător. Aductorii fermi, fibroși, reci. Palmele calde, umblătoare, neliniștite. Buzele moi, umede, seducătoare. Trupul ei înfășurat în cearșaful alb, înzăpezit, înfrigurat. Și inima ei fierbinte.
