Se făcea ca eram într-un hotel de lux și aveam o focă care dădea lapte și ouă, dar nu mai aveam fân. Foca, au, au, au, de foame. Cineva a bătut în țeavă. I-am zis ceva de focă și-a tăcut. Dar a apărut la ușă. Era Putin. Foca au, au, pe lângă el, Putin câș, câș, pe lângă focă. S-au tot răsucit în cerc până când foca a vomat pe costumul lui. Putin a dezbrăcat hainele, a rămas în chiloți și s-a dus la baie să se spele, în timp ce eu eram în mijlocul camerei și îl priveam prin ușa crăpată. Pitoresc.
Teodora Ștefănescu
Am un album cu stampe japoneze. Pe pereți am copii în tuș și acuarelă după Hokusay făcute de vecinul de la parter, Ndebele, emigrant din Camerun, da cu talent. Citesc doar literatură japoneză, mi-am îmbrăcat iubita în kimono comandat direct la Nihonbashi și așa am mers la Operă, la spectacolul cu Cio-cio-san și jur că toată seara spectatorii au stat cu spatele la scenă și cu ochii la loja noastră. Am comandat fugu la un restaurant din China-town Obor și l-am invitat pe Ndebele. El s-a înfruptat primul și ultimul.
Răzvan Dițescu
În sătucul ascuns între dealuri, unde foșnetul frunzelor avea sens, timpul curgea ca o adiere. Bătrânul ieși pe prispă ascultând pârâul ce susura lângă casă. Pe uliță trecea un pui de om. Părea rătăcit. Încotro, micuțule? Caut o comoară. Moșul luă o pietricică din pârâu și i-o întinse. Fiecare piatră e o comoară, dacă ai ochi să o vezi. Șezi și ascultă. Copilul se așeză pe iarbă și timpul trecu degrabă. Când copilul plecă, ținea în buzunar o pietricică, iar în inimă o liniște pe care n-o simțise niciodată.
