Fixă trepiedul pe o coastă cu grâu înverzit. Vâna răsăritul, macii care-și dezveleau fustele creponate și potecile șerpuind printre chiparoși. Făcu probe și se uită la ceas. Un foșnet înaripat croncăni și o zbughi spre cer. Se repezi la obiectiv cu degetul pregătit să tragă. Aripi suprapuse și o pană care plutea în spirale în erosul dimineții. Mai apăsă o dată când un strigăt se eliberă contopindu-se în soarele ce răsărea în rafale pe ecran. Făcu zoom. Două perechi de picioare își zvârleau chiloții prin aer.
Cristian Palade
Stau la birou, cu nasu-n ecran, de câteva ore. Mă relaxez nițel și dau de puștanul de odinioară. E iarnă. Râul a-nghețat bocnă. Racolez trei țacani și mergem să jucăm un hochei. Crose din crengi de arin, puc din gheață și-ncepem meciul. Din când în când luăm câte-o pauză și ne batem cu bulgări. Ne certăm pe scor și regulament, ne-mpingem și ne hârjonim. Suntem roșii-n obraji, veseli și aproape degerați. Se aud strigăte. Bunică-mea, rotind un băț în mâna dreaptă, mă cheamă acasă. Deschid ochii și-s din nou la birou.
Anca Chimoiu
O femeie dansează singură ca o bacantă anacronică. Nu citește știrile, n-a aflat că bacanalele sunt interzise de Senat din 186 îH. Nici n-o interesează dacă Bachus e dumnezeul proclamat mort de Nietzsche sau un zeu printre alții. Nu are trupul înfășurat în piei, nu-i trebuie belele cu ecologiștii. Poartă o pereche de blugi uzați și o bluză banală, dar dezlănțuie orgii în mintea închinătorilor de pocale. O, tu, privitorule înțelept, de-ți oglindești gândul în mica ei anarhie, ține-te drept și nu te abate.
