Bro, ai ceva mai agresiv aici? Un film cu-mpușcături, ceva dur, așa să-ți cadă dinții? N-avem, domnule. Cărți. No, bine atunci, dați-mi o carte cu crime și cu sex, cu suspans. Îmi pară rău, n-am primit încă. Păi, aici nu-i librărie? Nu, e ceainărie. Atunci, ce-ai? Că ceai nu vreau. Dar ceva mai pitoresc ai? Geo Bogza vreți? Nu, aș vrea ceva cu ceva sălbăticii. Nu SF. Ceva care să se afle pe întreg pământul. Ah, știu ce v-ar aranja. Micul prinț. Nț, aia de lângă, cu avionul. Da. Minunata lume nouă. Aici aveți.
Monica Aldea
Bunico, e minunată plaja aici, în Italia. Are o nuanță caldă, eu îi zic bleu italian. Mai frumos ca acela de Voroneț. Soarele coboară destul de jos și luminează adâncul mării. Își udă câteva raze și urcă grăbit spre cer să-și admire opera de sus. Când obosesc, fac desene imaginare cu nori, cum m-ai învățat. Din cei mari fac un balaur blând, cu cei mici o turmă de oi ce pasc liniștite lângă el. Mâine, după chimioterapie, asistenta mă duce să le văd de aproape, nu doar de la fereastra salonului.
Mirela A. Nica
Veneam după o zi de muncă, seara, târziu. Nu mai aveam energie să-mi gătesc, așa că m-am oprit la shaormeria de la colțul blocului. Atmosfera era ca de servicii funerare. Prietenii mei veseli nepalezi nu mai erau pe tură. Erau frații români. Cer o shaorma fără castraveți murați, că sunt eu deja o acritură. Cer voie să dau și un pont. Să știți că am văzut la colegii dvs. că amestecă cartofii, carnea, ceapa, varza, roșiile, pătrunjelul și sosurile. Cu cleștele, da. Nu le aruncă așa, în sictir. Să luăm aminte, zic.
