Așa se întâmplă vin obosit de la serviciu nevastă-mea se supără că n-o iau în brațe ea vrea giugiuleală vrea chestii sunt obosit îi zic atâta tot încearcă să-nțelegi și tu îmi zice monstrule apoi vin copiii sunt călare pe mine hai la joacă tati hai la film tati lăsați-mă să-mi trag sufletul că-s și eu om exact în momentul ăla glisez pe ecranul telefonului și sunt întrebat dacă nu cumva sunt robot eu ce dracu' să răspund sunt pasăre domnule pasăre măcar pentru o clipă lăsați-mă și pe mine să zbor
Gabriel Rusu
Nu mi-am dorit vreodată să fiu un sinucigaș, dar a fost singura cale. Sincer, orașul îmi apăsa greu capul pieptului, mă cuprindeau adevărate crize de furie când nu puteam zări orizontul din cauza munților de sticlă. Într-o seară, pe când sufletul îmi rătăcea prin Minato Mirai, am găsit răspunsurile. Unde scrie că e dezonorabil să pleci înaintea șefului? Nicăieri. Cine poate împiedica o săritură de pe Landmark Tower? Nimeni. Zboară, Kenji, libertatea înseamnă fericire. Cu mâinile întinse, i-am șoptit adio Yokohamei.
Monica Ciurea
Avusesem un vis ciudat, se făcea că sunt pasăre și mă rotesc fără greutate în universul ovoidal. Peste tot nicio limită, nicio grabă niciunde. Doar pe pământ, știam, era platitudine. Nu se cădea să cobor, să fiu suflet în colivie de oase mărșăluind între granițele aceluiași drum, să-mi țin felinar inima captivă în piept, s-o simt pâlpâind ca neonul defect. Aveam senzația ușurinței de pasăre care îi înțelege omului mersul, când brusc universul mi-a șoptit: de unde știi că nu ești pasărea care tocmai visează că-i om?
