Marty învață muzica - Valorile notelor muzicale

V-a fost puțin dor de Marty? Mie mi-a fost, așa că vom vedea îndată mutrița lui simpatică, asistând în tăcere la dialogul celor doi prieteni. L-am lăsat săptămâna trecută pregătindu-se să sară într-un picior până la ușă.



- Am sărit!
- Acum vino înapoi mergând normal. Ce observi?
- Că prima dată era să cad și a doua nu.
- Măi, măi... la așa-ntrebare, așa răspuns... n-am ce zice. Uite! Te iau altfel. Când ai sărit, vecinii de jos au auzit cam câte un bocănit pe secundă. La întoarcere, au auzit câte două.
- Și, dacă aș alerga, ar auzi câte patru.
- Așa-i, dar hai să-i iertăm acum. Nu se aleargă în casă. Cu mica noastră joacă, am vrut să te pregătesc pentru o nouă lecție. Ia dovedește-mi tu că ești un marțian deștept!
- Cred că vorbim despre durate.
- Despre durate, sigur. De fapt, acum am să te învăț principalele valori ale notelor muzicale. Cea care ține cam o secundă, spunem că durează un timp și o numim pătrime.
- O pătrime ține un timp. Cum se scrie?
- Ca o bobiță neagră cu o codiță.

- O codiță? Dar ce, e pisică?
- Nu-i pisică, dar așa i se spune acelui mic bastonaș care se face în sus sau în jos, în funcție de locul pe care-l ocupă nota pe portativ.
- Când am sărit a fost o pătrime. Dar când am făcut doi pași la un timp, ce valori au fost?
- Pătrimea se împarte în două optimi. Înseamnă că o singură optime durează o jumătate de timp și se scrie tot ca o bobiță neagră cu codiță, dar la codiță se adaugă un steguleț. Dacă apar două optimi, nu se mai scriu cu steguleț, ci se leagă între ele cu o bară.

- Simplu. Dar cum e când alerg și fac patru bocăneli în capul vecinilor?
- Nu știu cum chinui tu vecinii, dar pătrimea, într-adevăr, se împarte și în patru șaisprezecimi.
Ele se unesc cu două bare și, dacă se scriu separat, au două stegulețe în loc de unul.

- Există și valori mai scurte?
- Există, dar se întâlnesc mult mai rar, așa că le lăsăm pe altă dată.
- Dar mai lungi?
- Sigur că da. În mod obișnuit, alături de pătrimi, optimi și șaisprezecimi, apar doimile - care țin doi timpi și nota întreagă, lungă cât patru timpi.
- Sunt tot pisici? Adică au codiță?
- Doimea are, dar bobița nu mai este neagră, ci rămâne goală pe dinăuntru.

În schimb, nota întreagă nu are codiță și este tot goală pe dinăuntru. Uite-o!

- Știi ce-ar fi interesant? Să-mi arăți acum felul în care se împarte o notă întreagă.
- Îți pot face-o schemă.


- Îmi place cum arată. Parcă-i o piramidă. Din astea avem și noi. Oooof! Iar mi-e dor de casă!
- Dragul de tine! Ești plin de nostalgie... Mă bucur totuși că ai găsit la noi ceva ce ți-e familiar.
- Aaaaa, dar nu e numai asta. Îmi sunt familiare și numerele, doar că noi le scriem altfel. Îl înțeleg pe 1, pe 2 sau pe 3, știu că 2+2=4 și 3+3=6. Așa e peste tot în univers. Am învățat la școală. Eu sunt premiant!
- Nici nu credeam altfel, marțianule. La inteligența ta...
- Mersi, mersi, acum mi-a trecut tristețea.
- Foarte bine, pentru că îți dau o veste bună. Urmează să învățăm ceva care are legătură cu numerele.

Dragii mei, ce interesant! Marty spune că piramidele îi sunt cunoscute, iar el știe bine numerele cu care poate face tot felul de socoteli. Să ținem pasul cu el, premiantul de pe Marte, și să aflăm mai multe peste o săptămână. Pe curând!