Portativul
- ???
- Da. Nu te mira. Așa cum putem scrie și citi cuvintele, putem scrie și citi sunetele muzicale, cu toate calitățile lor. Fiindcă sunt notate, le spunem note muzicale. Îți mai amintești de scara pe care urcă și coboară...
- Do re mi fa sol la si do - do si la sol fa mi re do.
- Exact. Ei, ca să le poată scrie, oamenii au inventat tot un fel de scară - portativul. El are cinci linii și patru spații pe care le numărăm de jos în sus.
- Ar putea fi pe orice linie sau pe orice spațiu. Ca să-ți răspund la întrebare, mai avem nevoie de un semn, care se numește cheie.
- Cheie. Ce ușă deschizi cu ea?
- Deschizi, într-un fel, ușa care te duce la "do", la "re" sau la ce sunet vrei tu. Există mai multe chei, dar cea mai folosită este cheia "sol".
Cheia "sol"
- Pe "sol" îl cunosc. E mai sus decât "fa" și, la întoarcere, mai jos ca "la".
- Toți marțienii au așa spirit de observație?
- Nuuuu. Sunt eu deștept!
- Ai grijă că "lauda de sine nu miroase-a bine". Fii tu deștept, dar lasă-i pe alții să te laude.
- Ce-i cu cheia "sol"?
- Repede-ai schimbat vorba. Chiar că ești deștept. Cheia "sol" este un semn care se așază pe portativ. Dacă te uiți bine, observi că ea începe pe linia a doua. În acel loc este sunetul "sol".
- Urcând sau coborând pe scară, se scriu așa: unul pe linie, altul pe spațiu, unul pe linie, altul pe spațiu...
- Adică "sol" este pe linia a doua și "fa" pe primul spațiu sau "la" pe spațiul doi. Sunt deștept?
- Ha-ha! "Laudă-mă gură, că-ți dau o prăjitură!" Ți-am mai spus că ești deștept, dar nu-i frumos să te lauzi singur.
- Dar am arătat bine unde este "la". Ce zici?
- A fost bine, Marty. Înseamnă că ai înțeles ce ți-am explicat până acum și vei putea recunoaște locul fiecărui sunet în cheia "sol".
Locul sunetelor în cheia "sol"
- Alege tu o direcție.
- În jos.
- Pornim de la "sol". Știm că este pe linia a doua.
- Mai jos vine "fa", pe spațiul unu.
- Coborâm pe prima linie și dăm peste "mi", iar dedesubtul portativului se află "re".
- Ce ne facem mai departe? Gata cu portativul și noi nu putem să-l scriem pe "do".
- Ba putem, pentru că portativul poate fi prelungit cu liniuțe suplimentare. Se păstrează principiul cunoscut:
- ... una pe linie, următoarea pe spațiu. "Re" a fost pe spațiul de sub portativ, așa că "do" stă pe linie.
- Corect! Stă pe prima liniuță suplimentară. Uite-l! Acest "do" se numește "do central", pentru că se află cam la mijlocul scării muzicale.
- Vreau să spun că de la el se poate coborî încă de vreo trei ori "do si la sol fa mi re do" și se mai poate urca, tot de vreo trei ori, "do re mi fa sol la si do".
- Așaaa... Păi, dacă se poate coborî sub "do", mai arată-mi cum e cu liniuțele su-pli-nu-știu-cum.
- Suplimentare. Îți arăt. Sub "do central", care e pe linie, vine "si", pe spațiu, apoi "la", pe a doua liniuță sau "sol", pe spațiul de sub ea... și tot așa.
- Am înțeleees. Dar, dacă vrem să scriem un sunet care se află mult mai jos, nu ne e greu să numărăm atâtea liniuțe?
- Te-ai "prins"! Bravo! Sigur că ar fi foarte incomod să le numărăm. De-aia există o altă cheie, destul de mult folosită, cheia "fa".
- Mă-nveți?
- Da, dar mai târziu. Acum stai să continuăm și în sensul celălalt, adică de la "sol" în sus.
- "Sol" pe linia a doua, "la" pe spațiul doi, "si" pe linia a treia și "do" pe spațiul trei. E bine?
- Perfect!
- Mai departe, după acest "do" vine iarăși "re"?
- Ți-am spus. Ele merg pe scară în aceeași ordine.
- Atunci "re" e pe linia a patra, "mi" pe spațiul patru, "fa" pe linia a cincea și "sol" pe spațiul de deasupra portativului.
- Ne folosim de liniuțe suplimentare??? Sunt deșt... Pardon! Era să mă laud iar.
- Da. "La" e pe prima liniuță, "si" stă deasupra ei, "do" - pe liniuța a doua și așa mai departe.
- Nu-i greu deloc. Până mâine le știu. Să mă-ntrebi pe sărite!
- Pe sărite, pe nesărite, cum vrei tu. Dar, dacă tot ai pomenit cuvântul ăsta, ia sări tu într-un picior până la ușă.
- De ce?
- Îți spun imediat.
Ha-ha-ha... Oare cum o fi sărind un marțian într-un picior? Și de ce prietenul lui pământean i-a cerut așa ceva? Nu am nicio idee. Dar sunt sigură că vom afla repede. Peste o săptămână. Până atunci mai avem destule de făcut. Nu-i așa?
(va urma)