Înălțimea sunetului
- Stai puțin. Nu prea mai înțeleg nimic. Cum adică "înălțime"? Eu, când am venit pe Pământ, am aflat că cineva sau ceva este mai înalt dacă îl măsori în sus și are mai mulți centimetri sau metri. Tu ești mai înalt ca mine sau un bloc este mai înalt decât o casă.
- Dragă Marty, ai înțeles foarte bine, sigur că da, numai că unele cuvinte pot avea mai multe înțelesuri. La sunete, "mai sus" sau "mai înalt" înseamnă "mai subțire" și "mai jos" înseamnă "mai gros".
- Poți să-mi dai un exemplu?
- Când cânți "do re mi fa sol la si do" este ca și cum urci o scară, adică mergi în sus, și când cobori, faci drumul invers: "do si la sol fa mi re do".
- "Do re mi fa sol la si do - do si la sol fa mi re do". Asta e muzica?
- Nu, nu-i asta, dar am vrut să-ți sugerez prima dintre calitățile sunetului - înălțimea - și de aceea te-am "plimbat" pe scara muzicală. Diversele combinații de înălțimi dau naștere la melodie.
- Gata, am înțeles! Muzica înseamnă melodie.
- Nu te grăbi, Marty, suntem abia la prima calitate a sunetului. Melodia este foarte importantă în muzică, dar nu e totul. O să vezi...
Durata sunetului
- Lasă-mă să ghicesc!
- Ce vrei să ghicești, Marty?
- Cu ce se măsoară durata.
- Tu cu ce crezi că se măsoară?
- Cu ceasul!
- Ha-ha. Nu ai ghicit, dar, să știi că nu ești foarte departe de adevăr. Gândindu-te la ceas, ți-ai dat seama că durata înseamnă timpul, mai lung sau mai scurt, al existenței unui sunet. Cu alte cuvinte, cât "ține" acel sunet.
- Adică?
- Te rog, compară aceste două sunete: ta-a și ta. Care este mai lung?
- Primul a fost de două ori mai lung.
- Bravo! Dar acum? Ta, ta-ta, tatatata.
- Acum sunt din ce în ce mai scurte. Și?
- Și, combinate între ele, așa cum vrea compozitorul, duratele vor crea ritmul.
- Avem melodie și ritm. Nu ajunge?
Intensitatea
- Cu melodie și cu ritm suntem pe drumul cel bun, dar tot mai e ceva de adăugat pentru ca muzica să fie frumoasă și expresivă.
- Are legătură cu intensitatea? Era la rând.
- Da. Intensitatea unui sunet arată cât de tare sau cât de încet se aude acel sunet. Imaginează-ți o mamă care vrea să-și adoarmă copilașul și îi cântă un cântec de leagăn. Cum cântă ea?
- Cântă încet, aproape șoptit, fiindcă altfel bebelușul s-ar trezi și ar începe să urle.
- Vezi că știi? Dar soldații care merg în marș și-ar mai potrivi pasul dacă fanfara ar cânta tot așa de încet?
- Nu. Când o să mă înveți să cânt, eu am să cânt numai tare și am să merg în marș ca soldații!
- Domnule soldățel, muzica de pe Pământ nu se cântă numai tare sau numai încet, ci se cântă nuanțat. Legat de ce vrea compozitorul să comunice, se trece de la tare la încet și invers. El arată acest lucru prin nuanțe.
- Cum face?
- Nu-i acum momentul să vorbim mai mult despre asta, fiindcă tu nu știi încă cum se scrie și se citește muzica. Mai târziu...
- Atunci, hai la poștă!
Timbrul
- De ce să mergem la poștă? Ai de gând să trimiți o scrisoare pe Marte?
- Nu mai râde de mine că și așa mi-e dor de ai mei și nici nu știu când am să plec acasă.
- Dacă-i să fii harnic, nu stai tu prea mult pe-aici. Dar ce-i cu poșta, că nu pricep...
- Păi, ce să fie, nu învățăm noi despre "timbru"?
- Ha-ha, nostim mai ești! Iar ai uitat că un cuvânt poate avea mai multe înțelesuri. Timbrul sunetului muzical este cu totul altceva decât timbrul de pe scrisoare.
- Zăăău?
- Hai să facem o experiență și o să-ți dai singur seama despre ce e vorba. Vino cu mine!
- Unde m-ai adus?
- Suntem într-o sală de muzică și avem aici tot felul de instrumente muzicale: un pian, o vioară, o trompetă, o harpă... Fii puțin atent, pentru că vreau să te pun la-ncercare. Ciulește-ți bine urechile și ascultă cântecelul pe care ți-l cânt eu din gură.
- Mi-a plăcut!
- Ascultă mai departe. Cânt același lucru la pian și apoi la vioară.
- Ia te uită! Seamănă și nu seamănă. Ceva e altfel. Nu știu ce.
- Fiecare glas sau fiecare instrument are un sunet care este numai al lui. Acesta este timbrul. De-aia, aceeași melodie ți-a sunat diferit, fiindcă ți-am cântat-o la altceva.
- Vreau și eu! Vreau și eu! Nu mai pot să rabd! Învață-mă să cânt! E greu?
- E și greu și ușor. Dacă-ți place și studiezi n-o să ți se pară un chin... numai că trebuie să te învăț mai întâi cum se scrie și se citește muzica.
Îl lăsăm pe Marty să își repete lecțiile despre calitățile sunetului muzical și îl vom însoți din nou săptămâna viitoare. Să vedem și noi cum o fi cu scrisul și cititul muzicii.
(va urma)