01.03.2025
Dragi copii, Marty este un mic marțian extrem de curios. A fost trimis pe Pământ ca să afle cât mai multe despre minunata noastră muzică, muzica pământenilor. Având mare noroc, Marty și-a găsit cel mai potrivit tovarăș, un băiat silitor - cred că elev la o școală de muzică, pentru că știe foarte multe lucruri despre sunete, note muzicale sau instrumente -, care este dispus să împărtășească aceste cunoștințe cu noul său prieten.
Norocoși suntem și noi pentru că putem asista la conversațiile lor fără să îi deranjăm deloc. Ascultăm totul de la venirea lui Marty pe Pământ și până la plecarea sa în direcția planetei Marte.
Haide să facem puțină liniște ca să auzim mai bine dialogul lor
:


- Malut! Mă mumesc Marty mi munt marțian.
- Poftim?????
- Munt marțian.
- Aaaaaa... acum înțeleg. Ești marțian. De aceea vorbești așa. Stai puțin să-ți explic. Nu toate cuvintele încep cu "m". Uite, "salut" sau "sunt", încep cu "s". Ai înțeles? Dar spune-mi, te rog, ce cauți pe Pământ?
- Studiez suzica.
- Suzica? Vrei să spui, poate, muzica. Ha-ha! Dragă Marty, învață întâi să vorbești ca pământenii și pe urmă te ajut eu să studiezi suzica. Pardon! Na, că m-ai zăpăcit de tot.


(După câteva zile...)

- Salut!
- Bună dimineața, Marty! Ești pregătit?
- Cred că da. Mai vrei să mă ajuți?
- Doar ți-am promis, nu-i așa? Hai să facem o plimbare prin oraș.

Zgomotele

- Ce multe mașini! Dar ce se aude, oare? Asta e muzica?
- Din fericire, nu. Se aud zgomotele făcute de motoare și claxoane. Pe stradă mai sunt și alte zgomote, la fel de neplăcute, dar vom scăpa repede de ele, fiindcă te duc într-un parc.


- Aaa, ce liniște e aici și ce plăcut! Acum aud muzica.
- Nu e muzica, Marty, este foșnetul frunzelor.
- Dar acum? Să nu-mi spui că ce se aude nu-i muzică. E așa de frumos!
- Este foarte frumos, într-adevăr, pentru că se aude ciripitul păsărelelor. Oamenii numesc asta "cântec", dar, de fapt, nu este. Ciripitul păsărilor, susurul apei, foșnetul frunzelor sunt tot zgomote, chiar dacă sunt mult mai plăcute decât zgomotele orașului.
- Și... atunci... muzica...
- Muzica, dragă marțianule, ajunge la oameni tot pe calea auzului, dar ea ni se adresează cu sunete muzicale și nu cu zgomote.

Sunetele muzicale

- "Dacă nu te mulțumești,
Încă una mai primești."


- Marty, Marty, potolește-te. Unde ai auzit tu prostia asta?
- Așa cântau niște copii. Nu știam că-i o prostie.
- Dar tu câți ani ai?
- Sunt mic. Am doar 160 de ani.
- !!!
- Marțienii trăiesc cam 2.000 de ani.
- Bine, ești mic, dar te rog să nu mai repeți tot ce auzi, mai ales dacă nu știi ce înseamnă. Întreabă-mă pe mine.
- Promit.
- Atunci, haide să-ți explic mai departe. Ca să creeze muzica, sunetele au patru calități importante: înălțimea, durata, intensitatea și timbrul.

Despre toate aceste calități ale sunetelor muzicale vom afla și noi mai multe săptămâna viitoare. Să știți că abia aștept
, dar până atunci mai am răbdare. Vă sfătuiesc să aveți și voi, fiindcă Marty, deși este foarte deștept, are nevoie de timp ca să rețină cât mai bine aceste noutăți de pe planeta noastră.

(va urma)

1 comentariu

  • Pentru Marty, de 1 Martie
    Daniela Stefanescu, 01.03.2025, 01:26

    Dulceaţă, drăgălăşenie de dext, dragă Dicole, declar deu, Daniela, după doar... Ei, dră..., am început să scriu toate cu iniţiala numelui meu, m-am molipsit de la drăguţul, deliciosul, delicatul de Darty, adică, pardon, el se mumeşte Marty mi mă malută. Of, iar m-am molipsit.
    Marty, marţian coborât printre pământeni, eşti atât de simpatic, că am început să te imit şi nici nu mai ştiam cum se mumeşte... scuze, numeşte mămica ta, adică minunata autoare Nicole, care mă încântă din nou cu prezenţa ei, adică a ta, încă din primele rânduri. Îmi readuce în memorie ziua în care te-am cunoscut, dragă Marty, cu aproape 22 de ani în urmă, mai exact pe 11 septembrie 2003, când este datată dedicaţia, zi importantă în familia noastră extinsă, căci avem două sărbătorite pe 11 septembrie. În dedicaţie, Nicole ne scria: "Să vă dau eu vouă o carte cu dedicaţie? Se vede că s-a întors lumea pe dos... O fac totuşi, cu emoţie, concentrând aici toată dragostea pe care am primit-o, pe rând, din dedicaţiile lui Mircea, ale Cocuţei [adică ale părinţilor mei] şi ale tale, dragă Daniela." Şi ne dăruieşte "Marty învată muzica" soţului meu, mie şi fetelor noastre. A devenit una dintre cărţile preferate ale fetiţelor, pe atunci copii, astăzi mame de cinci copii (adunaţi, nu fiecare în parte).
    Dragă Marty, am recitit azi, 1 Martie, luna ta, luna planetei tale, începutul aventurii tale pe Pământ, printre zgomote şi sunete, cu mare bucurie şi, când să aflu ce fac aceste sunete pentru a deveni muzică... iată că scrie "va urma". Păi corect este? Dar, cum autoarea ne sfătuieşte să avem răbdare o saptămână... mă voi supune ei, căci Nicole ştie întotdeauna atât de bine ce are de făcut.


Publicitate

Sus