Despre măsuri
- Uraaa! Ce bine-mi pare! Ce-nvățăm?
- Despre măsuri.
- La haine, la pantofi... haha! Știu că nu. Am glumit.
- Șmecherule! Vino-ncoace să-ți explic. Din sunetele și valorile pe care le cunoști, scriem un cântecel simplu:
Acum ți-l cânt: sol la, sol-sol mi, sol la, sol-fa-mi-re do. Observi că, din când în când, un sunet e puțin mai tare?
- Da. Pot să ți le-arăt, dacă vrei, pe toate.
- Chiar te rog. Pe cel tare să pui un accent. Așa: >
- E bine?
- E perfect! Acum, urmează să vedem cât de bun ești la "mate". Vezi din câți în câți timpi cade accentul.
- Păăi... pătrimea e un timp, optimile vin câte două la un timp... șaisprezecimile câte patru... să vedem... din doi în doi!!!!!
- Bravo! Ești bun! Acum nu mai trebuie decât să grupăm timpii doi câte doi și să-i despărțim printr-o linie, care se cheamă bară de măsură. Ceea ce se găsește între două bare, se numește măsură.
- Se găsesc doi timpi.
- De data asta se găsesc doi timpi și un timp are valoarea de pătrime. De aceea, măsurii îi spunem două pătrimi. Să-ți arăt cum e, tot pe cântecelul nostru:
- Eu observ ceva. Pot să spun?
- Spune, spune, să vedem dacă e ce bănuiesc eu.
- Două lucruri: n-ai mai pus accente și ai pus două bare la sfârșit. Asta e?
- Da. Aceste accente nu se mai scriu, fiindcă ele există oricum. Dacă vei vedea, totuși, un accent pus deasupra unei note, să știi că pe aceea va trebui s-o cânți foarte tare.
- Poooooc!!!!
- Aoăleu, mi-ai spart timpanul!
În legătură cu cele două bare, când piesa muzicală se termină, se arată acest lucru prin bară dublă finală.
- Am înțeles. Altceva?
- Uneori, dacă se cântă din gură, pentru mai multă precizie, se "bate" măsura cu mâna dreaptă.
- Dacă nu ești stângaci. Eu sunt!
- Evident. Se putea altfel? Timpul unu de sus în jos și timpul doi de jos în sus.
- Mă mai pui la-ncercare cu măsurile? Mi-a plăcut să pun accentele și să număr timpii.
- Fii iarăși atent la o mică melodie și marchează sunetele accentuate.
- Ia te uită! După socoteala mea, acum cad din trei în trei. Ce bine că știu să număr! Cum îi zice măsurii?
- Trei pătrimi.
- Pun barele de măsură.
- N-ai uitat să pui bara dublă la sfârșit.
- Măsura asta cum se "bate"?
- Timpul unu de sus în jos, timpul doi lateral și timpul trei în sus.
Punctul
- Eu iar observ ceva curios. În cântec am avut pătrimi, optimi, o doime, dar ce-i cu punctul de lângă ultima doime?
- Excelentă observație! Știi că doimea durează doi timpi. Aici era nevoie de o valoare care ține trei timpi.
- Nu există așa ceva în piramidă.
- Nu există. Ce-i de făcut? Pui un punct la dreapta doimii și o prelungești cu un timp.
-?!
- Există o regulă care spune așa: punctul pus la dreapta notei, prelungește durata acesteia cu jumătate din valoarea ei.
-?!?!
- N-ai înțeles. Cum să-ți explic? Uite: dacă mănânci o prăjitură și eu îți mai dau jumătate din a mea, spunem că ai mâncat o prăjitură și jumătate. Când spui asta, nu mă gândesc că ai mâncat o prăjitură și o jumătate de măr. Ai mâncat o jumătate din "valoarea" inițială, adică din prăjitură. La fel, dacă spui că ai mâncat un măr și jumătate sau o pâine și jumătate, se subînțelege că e vorba de o jumătate din măr, prima dată, sau din pâine, a doua oară.
- Acum cred că-nțeleg ceva: doimea are doi timpi, jumătate din ea e un timp, doi plus unu fac trei.
- Ai un 10 cu felicitări!
- Nu-l merit încă. Să vezi acum ce-am mai înțeles: iau o pătrime, pun un punct lângă ea și-ți zic cât durează. Pătrimea ține un timp, jumătate din ea este o jumătate de timp. Spun bine?
- Perfect!
- Ei, înseamnă că o pătrime cu punct durează un timp și jumătate. Acum pot face asta pentru orice valoare.
- Marty, cred că e momentul să capeți un premiu.
- Ce-ai zice de o prăjitură... și jumătate?
- Aș zice că mă sacrific și-ți dau jumătate dintr-a mea.
Chiar dacă vine de pe o altă planetă, Marty este copil și se bucură să mănânce o prăjitură bună. Puteți să îi spuneți voi să nu mănânce prea multe dulciuri, ca să rămână sănătos și să nu își strice nici dinții? Pe voi vă va asculta, cu siguranță!
(va urma)