Zi nene, de ce-ai tras atât de consilieri să-ți dea glia aia de lângă apă, întreabă finul, scai după primar. Îți zic, răspunde acesta luându-l după umeri. E chestie de viziune bă, pricepi? La figura șuie a omului, continuă cu ton mai jos, primo, facem cartier pentru chinezi, adică vom fi metropolă, vin alte fonduri, judeci. Secundo, fete avem, ăștia-s puioși, în câțiva ani am rezolvat și bazin electoral. Ajung deputat, și ție, prostule, îți rezolv aprobare pentru restaurant, că pești și broaște avem destule-n râu.
Cristian Dumitru
Merg câteodată la cazinou. Îmi place febrilitatea celor ce pierd și expresia uluită a celor ce câștigă. Stau de obicei la masa de black jack. Joc deștept. La ruletă doar privesc jucătorii: grasa cu capă și un kilogram de bijuterii care pierde, dispare și revine cu o cutie mare de casino chips, dar fără capă și bijuterii. E, la subsol au amanet, șoptește crupierul. Muzica discretă, învăluitoare, e spartă de țipete, urlete simiești, sclipesc lame de cuțit. Aiștia-s nobilii din china townul nost, zâmbi crupierul.
Dan Banu
Se înălță pe vârfuri pentru a deschide ușa, privind cu coada ochiului spre Shī Yún. Femeia clătină din cap. Dincolo de marginea ușii lumea se frângea în două jumătăți la fel de amare. Pe de o parte erau străinii în a căror țară locuia. Nu le înțelegea limba, obiceiurile sau bucuriile. De cealaltă erau ai ei, închiși ca într-o cupă de mac. Știa însă că dacă le va ieși în cale, cele două jumătăți aveau să se unească, iar amăreala să crească. Oricât l-ar fi ascuns, pe copil îl trădau ochii rotunzi.
