S-a trezit gol într-o peșteră. Iar l-au trimis în misiune. Cât mai avea să dureze pedeapsa pentru neascultare? Unde a ajuns acum și ce urma să facă? A vomitat bila care conținea instrucțiunile. Anul 520 î. Hr., te cheamă Confucius și o să fii filozof, scriitor și profesor. China? Nu poate să sufere țara asta. Urăște că nu poate să îi deosebească, toți cu ochii ăia oblici. Cum o să îi strige? Știe ce trebuie să îi învețe, a mai fost și Isus și Mohamed și Buddha. Cât o să mai dureze, Doamne? Am obosit, iartă-mă.
Octavia Buhociu
De ce ești așa de supărat? Am învățat la școală despre Asia, am luat 10, am văzut imagini, filmulețe, dar aș vrea să ajung și eu să-i cunosc pe oamenii ăia, să vorbesc cu ei, să le gust mâncarea. Uite Mirel a fost cu părinții până la zidul chinezesc. Și eu nimic, doar la Vatra Dornei. Bine, să-ncercăm. În oraș e un magazin ce are trei chinezi: casierița și doi vânzători. De mâncare îți fac eu: pui, orez, condimente și bețișoare avem. Hai și la mușuroiul de furnici să le facem la capac.
Gabriel Moldovan
Ceainărie mică. O cană de ceai. Bătrâna mă fixează galeș; zâmbind. Ne știm? Eheee, Cum nu? Tu pisica mea altădat. Poftim? Frumoasă pisică fost tu; neagră, cu ochi aurii; dormit pe sobă toată ziua, mare leneș. Râd nervos. Hai, nu zău. Clatină din cap; pe perete - o fotografie: o tânără cu o pisică neagră; mi se zbârlește pielea; am un déjà-vu. Eheee, așa zis și când băgat la tu în tocăniță. Tusea mă surprinde; ceaiul e ciudat; ating gâtul. Ea zâmbește. Încă tu face apucătură urâtă, spart cești; nu schimbat deloc.
