L-am iubit din primul moment. Cu ochii migdalați, figură de mic asiatic era minunea mea. Și durerea mea. La grădiniță nu se jucau cu el pentru că era urât, pitic și prost. Și el înțelegea. Tot. La școală a plâns când l-au închis în dulap. După aceea nu i-am mai citit gândurile. Într-o noapte a visat urât. Atunci mi-a șoptit, mamă, am obosit să fiu normal pentru tine. Aș vrea să am o lume a mea. Un oraș. Unde toți să fim la fel. L-am strâns în brațe. Tare de tot. A doua zi l-am dus printre ai lui. Cei cu sindrom Down.
Ana Maria Dobre-Nir
Ploua greu. Nick își aprinse o țigară, simțind fumul aspru în piept. Pumnalul dispăruse din nou, iar ultimul posesor fusese găsit spânzurat. În "Lotus Negru", fumul de țigări de contrabandă atârna greu și mirosea a sânge uscat. Nick, ai venit prea târziu, se auzi în întuneric. O lamă rece îi atinse pielea. Vulpea a mârâit cu buzele aproape de urechea lui. Ți-ai găsit ținta. Păcat că nu te-ai întrebat niciodată cine pe cine vânează. Umbrele dansau pe pereți, contorsionate de lumina tremurândă a becului murdar.
Ana-Maria Butuza
Străduțele înguste, aglomerate, strălucind în roșu, îl obosiseră. Intră într-un local. Aerul avea aromă de scorțișoară și flori de osmanthus. Mei Lin, o fată micuță cu ochi adânci, îl întâmpină, oferindu-i, conform tradiției Gong Fu Cha, o cană de ceai. Mâinile li se întâlniră și, între degetele lor, timpul păru să se frângă pentru o clipă. Tânărul o privi curios, iar fata roși ușor și într-un gest stângaci, se împiedică de picioarele lui. Ar fi putut s-o prindă, dar ce rost avea? Nu îi plăcea ceaiul.
