Simțeam atracție față de asiatice de mic, de când ascultam pe repeat Bowie, cu a sa China Girl. Ajuns în Manhattan, nu puteam ocoli orășelul din marele oraș. Pașii m-au purtat rapid spre un club ce promitea vise împlinite. Unduirea zeițelor asiatice fascina și trezea impulsuri palmelor ce aruncau bancnote. Am ales-o pe cea mai ce. Atracția se simțea în priviri oblice. Entuziasmat, am încercat să o sărut, când aud, Nu pi gură. Era să-mi înghit limba neaoș românească. Nu voi mai subestima puterea cameleonică a femeii.
Alexandra Buhudini
Satul era mic. Cât un petic colorat în cotul unui clovn fără circ. În loc de lună, îl veghea o navă caraghioasă. Colea sus, printre circuite, trăia Ah-Kum, un Dumnezeu monoteist, cu kimono, ce iubise un soldat din teracotă. În firida de lângă panoul de control ținea jurnalul de bord. Sătulă de singurătate, mestecă o bobină cuantică, explodă și se făcu scrum. Zbură în patru zări și se opri în groapa Xi'an-ului. Se așeză pe buzele lui Ah-Tun Chi. El păzea acum, cu zâmbetul de teracotă, o poveste de dragoste SF.
Yuka Brevi
Deprimat, într-o seară, iau mașina și merg fără direcție. Ies din orașul aglomerat, ajung în fața unor porți înalte. Intru. M-așez fără chef la o masă într-un loc modest, cu lampioane și dragoni roșii pe pereți. Vine Lee și nu mai știu cum. Vede imediat tristețea pe fața mea și îmi aduce un ceai albastru, dulceag. Îl beau pe tot și, dintr-o dată, mă simt mic, mic de tot. Lee, uite un munte mare, alb. E doar un bob de orez. Lee, ce e chestia asta neagră? Un căcat de muscă. Ocoliți-l, nín, îmi spune bine intenționat.
