Degeaba vrei să fugi. Că nu e momentul de o relație serioasă - da' cine a zis ceva de serios? Urăsc seriosul, vreau circ și explozii. Că acum vrei să te distrezi - nu te poți distra mai bine decât cu mine, sunt plin de idei, baby. Că e momentul să încerci sex, droguri, violență - pfuai, nimic mai simplu. Am de toate, am și în plus, tocmai fac un curs de bucătărie asiatică, îl plătesc din banii făcuți ca drug dealer. Ți-aș fi Las Vegas și China Town personale, 2-în-1. E de ajuns să dai din cap că da și te dezleg.
Răzvan Drăgoi
Nu există China. N-are cum. În primul rând, pentru că pământul este plat și ei ar cădea. În al doilea rând, nu au cum să scrie așa, mai urât decât mine și să poată citi. Plus că refuză să vorbească între ei românește. Da' ce, sunt turci? Mă rog, cu excepția practicanților de arte marțiale chino-olteni, care, dacă se supără, îți explică imediat cum-fu. Nu există China. Ce suflet de mamă să ai, să botezi copilul Șijinping? Și unde găsești un popă să-l boteze așa? Zice-ți-i, bre, Gheorghe.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
Am pufnit în râs când am auzit numele. Aveam talentul să dau peste ciudați. Totuși, aveam nevoie de bani să plătesc autostrada. L-am preluat pe Badou, un senegalez care a stat tot drumul cu gâtul strâmb în micul nostru Ford Ka. Am trecut apoi pe la cealaltă adresă. Dintr-o vilă cu etaj a coborât o fetișcană. Păr de abanos, sâni mici, feciorelnici. Vorbea o franceză pițigăiată. Lângă mine, nevastă-mea surâdea ironic. La un an distanță, ea s-a mutat cu Badou, iar eu o caut pe mademoiselle Lang prin cartierul asiatic.
