Un vânt cald mângâia gingașii lăstari de cireș din grădina de vară a palatului. Soarele se reflecta din dalele negre ale gresiei, trimițând fascicule în părul proaspăt pieptănat al reginei. Părea un înger, de-abia coborât de pe norul pe care își făcuse somnul de frumusețe. Tânărul rege o sorbea din priviri. O gloată de pioni, mânați de nebuni călare, năvăliră în curte. Două focuri de armă își împlântară ecoul în liniștea dimineții, iar pătratele albe de pe tablă fură inundate de sânge. Albastru.
Dorin Vasile
Agapa s-a ținut undeva prin Snagov. Enigel era acolo, aproape neschimbată. Venise cu soțul, magnatul țevilor fără sudură. Apăruse și în Forbes. Ea controla piața de pișcoturi. Jocul a început târziu, când eram mai toți amețiți de la magiun. Ceva pentru adulți, gen schimbă partenerul. Am făcut pereche cu Enigel și, cumva, am câștigat marele premiu. Avem un rege ciupercă și o regină mătrăgună, a anunțat cineva. Am râs împreună, iar în ochii ei s-a strecurat o umbră de regret, sau doar o undă rătăcită pe lac.
Andra Toropoc
La petrecere fusese iar umilit de ai lui. Veniseră cu un tort în formă de paiață și i-au spus că, de când lucrează la circ, pentru ei este doar un saltimbanc. Că este o mare dezamăgire că nu-i un geniu precum ei, că e un nătărău ce n-a moștenit augustele lor creiere și cariera lor academică. Au urlat că i-a făcut de rușine și băiatul a simțit cumplit dogoarea din suflet, a luat cuțitul de tort și le-a smuls coroanele. Nici n-aveau sânge albastru, a spus mai târziu polițiștilor care-l imobilizau.
