Uneori își pune intenționat alarma să sune, în miez de noapte doar pentru că îi este teamă să nu rămână blocată într-unul din vise. Se trezește. Se ridică în picioare și atunci aude vântul cum șuieră și îi spune ceva, ceva care s-a întâmplat demult, ceva despre ea. Sau poate doar a citit o carte care a făcut-o să poarte pe umeri povara unui personaj pe care l-a uitat. A uitat și povestea. A discutat cu administratorul blocului să înlocuiască geamurile sparte. Dar dacă șuieratul vântului va rămâne acolo?
George Dometi
El stătea și-și rodea grăsimea de sub unghii, după festinul jertfei de ziua Lui, scuipând într-o oală învelită în piele de șarpe. Ochii-i scăpărau. Așa că și-a dat jos coroana de pe dinții auriți, dezvelind știrbirea, punând-o pe masă. Într-un colț al Grădinii, Eva plănuia să i-o fure. Își legă o liană în jurul frunții, își acoperi fața cu lut costal și-și ascuți șișul pe care-l pitise într-un baston din creangă de rodie. Până dimineață flori putrede de măr se covorau la picioarele noii stăpâne.
Alex Micu
Ar fi trebuit să fie zăpadă și ger. Dar câteva buruieni răsar printre lespezile pavajului. Într-un colț, masa din ciment și mozaic este ruptă. Pe câteva dintre pătratele roșii, care reprezintă negrul, sunt crăpături. Acolo, cineva, cândva, a fost înfrânt. Suveranul, singur și neajutorat și-a plecat capul, lovind tabla. Coroana i-a fost prea grea, iar mintea adversarului, prea ascuțită. Îmi ridic prințesa și-o așez pe tabla de șah. I s-a dezlegat un șiret, și acum i-l leg. Fă-i fundiță, zice regina.
