Treceau pe holuri. Doar ochii li se întâlneau. Toți îi ocoleau. Știau că sunt paria liceului. Și când durea mai tare acest lucru întorceau capul peste umăr căutându-se încă o dată. Erau la reuniunea de absolvire. Fiecare în alt colț al sălii. Se anunțau elevii încoronați ai balului. Și-au auzit numele. Nebănuit. Trebuiau să danseze împreună. Până au ajuns unul lângă altul privirile lor deja erau în mijlocul scenei. S-au apucat de mâna dreaptă. Cu stânga făceau roțile scaunelor cu rotile să valseze în ritmul sufletelor.
Carmen Ecaterina Ciobâcă
Se născuse sub o stea norocoasă. Alerga după fluturi și mângâia trandafirii. Născocea în iatac povești cu păpuși. Scălâmbăielile arlechinului cu zâmbet pictat îi stârneau o nesfârșită tristețe. Se bucura când venea negustorul cel știrb: catifele, șiraguri de perle, brocarturi și giuvaeruri îi aduceau un licăr în priviri. În ziua în care bătrânul s-a dus, și-a pus cea mai frumoasă rochie și a urcat pe tron. Crestătura de pe obraz n-a putut s-o ascundă. I-o făcuse răposatul, strigându-i cu obidă: fătălăule.
Eduard Baranovski
Privesc mulțimea adunată sub balcon. Ceremonia încoronării le-a pecetluit destinul cosmic, sunt întruchiparea divină pe Pământ, țara va redobândi locul între puterile lumii, loc răpit de milenii de vrăjmășia impostorilor. Crăiasa zâmbește cu satisfacție supușilor ce o aclamă, craiul privește fix pe sub sprâncenele încruntate, probabil gândindu-se la viitorul celor din piață. Pe cornișa palatului două păsări fâlfâie din aripi. Hai dragă să ne depunem ouăle într-un cuib nou, spune ea. El răspunde prompt, cucu-cucu.
