Crin era de neam regal și a ajuns firesc rege peste flori. Domnea cu grație de la înălțimea lujerului său și răspândea peste supuși un aer înmiresmat, binefăcător. De la un timp se simțea neînțeles și singur. Într-o noapte, când frământat de gânduri, nu putea dormi, a simțit un alt parfum decât al lui, mai suav și delicat, venind de la marginea răzorului. Era chemarea reginei nopții, o modestă necunoscută, fiică a Lunii. Și-a plecat capul regal și a fost cucerit pe viață de ea, deși nu se potriveau decât în miros.
Ana Ludușan
Făceau naveta. El dintr-un oraș minier, ea dintr-un sătuc de munte. S-au uitat unul la altul și le-au apărut instantaneu coronițe. El frumos ca un nomad, ea blândă ca o căprioară. S-au luat de mână și nu s-au mai despărțit. Dezbăteau existențialismul și ascultau Nights in white satin în cel mai crunt comunism. Până într-o zi când El a început să dispară de acasă. Se întorcea flămând și murdar. Nu i-a pus nici o întrebare. A aflat de la radio Europa Liberă că și-a dat foc pe o pârtie de schi. Nights in white satin.
Arthur Ianoși
cel puțin asta își imagina, din ultima bancă, privind-o prin ochelarii pe care ea i-i dădea jos cu blândețe, când se întâlneau după ore în apartamentul din Crângași. Îi plăcea s-o vadă goală, pe tocuri, plimbându-se prin cameră și recitând din Minulescu, în timp ce el număra banii făcuți din distribuția capsulelor de Bitinex. Închise ochii și se văzu cu coroană pe cap, cum îi pune la gât colierul cumpărat de la Pandora. Munteanu, la ora mea nu se doarme, ai luat 4 la teză. Adio regină, scârbă ordinară. Ce sclavă.
