Eram cu viața mea la târg, expusă pe-o tarabă. Te-ai oprit, m-ai privit lung și ai spus: Ce faci cu ea? O vând, ți-am răspuns, vrei să o iei? Te-ai mirat: de ce o dai așa ieftin? Pentru că nu știu ce să fac cu ea, am ridicat din umeri. Atunci ai scos un caiet cu file albe și mi l-ai întins: Pune-o aici. Cum adică? am întrebat. Ca timbrele într-un album, ai adăugat și ai plecat. De atunci, filele s-au umplut, capitol după capitol. Străine, dacă mai treci pe aici, oprește-te. Sunt curioasă dacă îți va plăcea.
Marius Stan
Bătrânul a apărut din senin. Se uită la mine și se tocmește. Nouăzeci și trei e mult, poate optzeci și cinci. Simt că am marfă bună așa că plusez. Optzeci și opt. Mai puțin nu. Bătrânul se încruntă. Cu o condiție, zice. Vreau în avans aripile sau picioarele. Sau căpățâna, mai bine căpățâna. În niciun caz căpățâna, protestez. Poate ochii sau urechile. Se uită la mine cu îngăduință și acceptă. Apoi dispare în mulțime. Optzeci și opt nu e rău. Fac repede o cruce și strig după El. Mulțumesc, Doamne, mulțumesc.
Monica Aldea
Zmeul intră vijelios în iarmaroc să strângă taxele. Pe taraba Mumei Pădurii, tigvele stăteau înșirate, fără căutare. Nici frumoasă, nici deșteaptă. De nu era muma, de mult scăpătam. Trecu la taraba cu leacuri și somnoroasă. Iar ai băut marfa? se răsti la Frumoasa Adormită. Am degustat un pic cu clienții, gângăvi fata și capu îi căzu greu pe masă. Luă un măr de aur de la Prâslea. Tu, Ilenuță, ai scăpa de taxe, numai să fii cu mine. Mușcă și lăsă doi dinți în fruct. Dispăru urlând, în râsetele fetei.
