Pârșul dădu pe gât ultimul shot. Gata prietene, hai acasă. Gata cu munca pe ziua de azi. Dromaderul își zgâlțâi cocoașa. Sete. Eu. Mda. Poc. Pârșul își dădu ochii peste cap. Iar, frate? Iar te duc acasă? E ultima oară. Dromaderul îl pupă pe creștet și îi ură succes. După o oră, cei doi bătură spășiți la ușă. Dromadera urlă din bucătărie. Ce zi e azi? Cineva mic șopti de jos. De salariu. Nevasta urlă. Nu prostule. 1 martie. Mărțișorul unde e? Dromaderul ridică pârșul de coadă, râzând. Aici, m-a adus acasă.
Aurelian Țolescu
Prima zi a anotimpului cu miros de flori proaspete și natură renăscută. Prima zi când lumina soarelui dezvelește toate trăsăturile vesele ale celor din jur. E ziua mărțișoarelor și momentul când adolescenții își pot stăpâni emoția când se apropie de fete și le dăruiesc un mărțișor și un pupic. E ziua când faci urări fără motive, doar de bucuria gândului primăvăratic. Pentru mine mereu a fost mai mult, prima zi de mărțișor însemna bucurie în familie și venirea acasă a fratelui pentru a ne sărbători mama, de ziua ei.
Ana Ludușan
Bunica ne ia de mână, ne îndreptăm spre pădure. Ne oprim într-o poieniță. Soarele de primăvară se uită la noi prin ferestrele unei biserici. Stăm lipiți de bunica. Aici ne-am cununat cu bunicul vostru, aici ne-am plâns feciorii uciși în război, aici vă spun că o bucățică din sufletul nostru va trăi în copiii, copiilor voștri. Să nu uitați de omenia și de dumnezeirea din voi. Ne-a îmbrățișat, ne-am întors acasă unde ne aștepta mama cu un blid de pancove și cu mărțișoare din lână albă și roșie. Noi i-am adus ghiocei.
