Noi, fire de nisip cernute prin sita destinului, alunecăm haotic și încercăm să ne dezmeticim, ne împiedicăm în ițele vieții și îndrăznim să ne ridicăm ochii către stele. Naivi, construim, distrugem, iubim, urâm, învățăm sau trecem prin scenă fără a lăsa urme. În acest scenariu dezolant, fărâme de bucurie ne ajută să pășim zilnic spre marele final. Totuși, există un moment unic, o conexiune, o explozie de iubire, frumusețe și nemurire, când mama își ține la piept copilul abia adus pe lume. Atunci, viața îți țese noi înțelesuri.
Dorin Vasile
Eram pătruns de idealuri, dar mai ales de ochii ei negri, reci și indiferenți. Comandanta detașamentului de pionieri. Un nimeni pentru ea, un anonim aliniat la raportul pe unitate. Până la bâlba mea cu Tonți prezenți. M-a înghețat cu o privire. Apoi a venit sancțiunea unei justiții implacabile. M-a trimis să organizez colectarea maculaturii. O informam cu entuziasm și am ajuns să cred sincer că prin efort colectiv vom depăși criza mondială a hârtiei igienice. Datorită ei, într-un fel, mi-am găsit rostul.
Octavia Buhociu
Până acum seara mă tot culcam nemulțumit de ziua trecută. Vreau să fac o schimbare în viața mea și a celor din jurul meu. Cum sunt navetist și stăm înghesuiți unii în alții 30-40 minute, numai dus, și cei mai mulți cu ochii în telefon, mă gândesc s-o fac pe cititorul dintr-o carte, poezii, proze mai scurte (ceva de vreo 500 de caractere, scriu unii). La început mă vor asculta probabil doar câțiva din jurul meu, apoi, sper, ceva mai mulți. E un motiv pentru care să mă trezesc dimineața cu bucurie, măcar.
