Tetsu fusese toată viața casieriță. O înnebunea clinchetul pe care-l făcea casa de marcat după ce bătea preturile și apăsa totalul. Cliiing. Oricât ar fi fost de tristă, când auzea cliiing se lumina precum bezna închisă-n odaie din pricina opaițului. Doamna Saito, 6200 de yeni și o zi frumoasă să aveți. Cliiing. Domnul Abe, 4700 și clipa să vă fie senină. Cliiing. Când a venit femeia cu privire cernită cerând lumânări și de restul suflet, ea a bătut cifrele, a făcut totalul și a zâmbit. Cliiing.
Ana-Maria Butuza
Era atât de frumoasă încât am simțit că trebuie să o pictez. Nu existau culori care să capteze lumina ce o învăluia. Tușele mele, oricât de fine, păreau nefinisate. Am încercat din nou, până când, privindu-mi lucrarea, mi-a spus: tu mă vezi mai frumoasă decât știu eu și a început să cânte. Știi melodia? Râdea și se învârtea cu tabloul în brațe, ca un copil care descoperise sensul vieții. De atunci, privesc pictura de fiecare dată cu alți ochi, ca și cum aș vedea-o pentru prima oară. Niciodată nu mi se pare la fel.
Sorin Rizeanu
Bob se târa prin viață așa cum te târăști printr-un bar după a cincea bere proastă. Jobul doar îi confirma bănuielile - că era la fel de inutil ca un muc de țigară stins în bere. Părinți prea obosiți, o școală ștearsă cu profesori plictisiți, și acum un salariu de rahat pentru o muncă pe care și un mort ar putea-o face. Dar cel mai mult ura trainerii și formularele lor standard. O privi zâmbind pe pipița falsă cu cămașă scrobită. Ce iubești? Nimic. La ce ești bun? La nimic. Ce vrea lumea de la tine? Să dispar.
