Gore căscă ochii, citi încă o dată, se miră, se bucură, chiui pentru el, apoi chiui ca să-l audă nevasta, copiii, toți ai lui, blocul și orașul, că el, Gore Țugui, a fost ales. Dintre toți, el a fost ales. Scria negru pe alb. Nu știa pentru ce, dar nu conta atât de mult cât faptul că cineva îl considerase demn să fie ales. Luă revista și fugi să o arate tuturor. De azi înainte, nu va mai permite nimănui să râdă de el. La intrarea în bloc găsi un teanc de reviste. Le răsfoi, sperând, dar în toate găsi același anunț.
Elena Fermuș
Ca orice domnișoară care ține la tradițiile din strămoși, în noaptea de Bobotează mi-am pus și eu sub pernă busuioc. Doar-doar mi-oi visa alesul. Nici nu mai știu a câta oară era când făceam asta. Și timpul, tic-tac. Eu, hai, că poate anu' ăsta. Al dracu dacă se lipea vreun vis de mine. Moartă-n front. Taman în noaptea cu pricina, că-n rest visam ca o nebună. Am zis că n-oi fi pus busuioc de-ajuns, și ultima oară, disperată, mi-am umplut tot patul. Verde-verde. Și-am visat o turmă de oi. Fără cioban, fir-ar să fie.
Arthur Ianoși
Alecule, cum zicea și prințul poeților sufi, fie-i persana ușoară, rana este locul pe unde intră lumina, iar tu ești fix în această situațiune. Ești nu rănit, ești ciuruit. Tot ce trebuie să faci este să mă primești în sufletul tău și eu îți voi explica ce înseamnă promiscuitatea. Vezi, tu, prietenul meu blestemat, judecătorul a decis. Se cheamă pensie alimentară. Chiar dacă gemenii nu seamănă cu tine, îți zic tată. Băi, Costeluș, paltonul e ciuruit de la molii, venisem să te întreb dacă știi vreun croitor bun.
