Robinson scoate biletul din sticlă. Citește, privește în jur, niciun val. Vineri sapă grădina și udă orezul. Vița de vie e gata să rodească. Cățelul Tommy latră spre larg, la o corabie-fantomă. Cele două capre din țarcul de bambus îl privesc cu ochi buni. Își privește bărbăția, nu s-a mai tuns de 17 ani. Ar trebui s-o facă acum, dar foarfeca de tuns vița s-a stricat. Nu, nu poate merge așa la Lilly, pe insula vecină. Asta e, în sticlă va pune vin pentru la iarnă. Îl va bea cu Vineri, cu Tommy și vor privi oceanul.
Paul Dârvariu
Ți-am pus în acest plic mare toate cele 23 pe care mi le-ai strecurat pe sub ușă. Le vei lua mâine, când îl vei aduce pe al 24-lea. Toate plicurile, în afară de primul, au stat nedeschise. Abia ieri, citindu-le, am făcut legătura între blondul care mi-a cedat locul în tramvai, curierul care mi-a descâlcit fusta prinsă în lanțul bicicletei și trandafirul lipit cu scotch pe fiecare cutie de pizza. Pari un băiat bun, dar rămâi în lumea ta. Ai fi Alesul numai dacă te-ar chema Brad, Keanu sau Johnny.
Tibor Szente
Pe plajă valurile spală nisip, scoici, urme de alge agățate de picioarele mele. O sticlă plutește în derivă, aproape de mal. O culeg, veche, ponosită, cu un răvaș abia vizibil înghesuit în interior. Curios, caut să o sparg. Mă cuprinde o stare stranie, un fel de emoție de copil care găsește prima mură ascunsă între frunze. Hârtia galbenă, cu un scrijelit abia vizibil pe partea din interiorul sulului. Nu deslușesc literele, par într-o limbă veche, uitată. O studiez acasă, mai întâi văd răsăritul.
