Fagotul
- Ooo! Ce mare este! Cred că este lung cât două oboaie puse cap la cap.
- Poate chiar puțin mai lung.
- Mi se pare mie, sau ancia prin care se suflă este tot dublă și e făcută tot din trestie din aia specială?
- Nu ți se pare, dar trebuie să observi că poziția anciei este diferită de cea de la oboi și că ea se leagă de instrument printr-o mică țeavă din metal.
- Țeava asta parcă e litera S, observi?
- La asta s-au gândit și fagotiștii, care au botezat-o "es".
- Din ce lemn e făcut fagotul?
- Ăsta pe care pui tu mâna este din lemn de palisandru, dar ar fi putut să fie din arțar sau din abanos.
- Ca Albă-ca-zăpada. Ha-ha.
- Pe deasupra lemnului, așa cum se vede, e un sistem metalic destul de complicat, prevăzut cu clape.
- Nu-l dor mâinile pe fagotist, să țină ditamai instrumentul?
- Poate că-l dor, mai ales că, uneori, el cântă la un fagot mai mare decât acesta, numit contrafagot. Totuși, ca să nu fii neliniștit, trebuie să-ți spun că o parte din greutatea instrumentului este susținută de un cordon prins de instrument și petrecut pe după gâtul instrumentistului.
- Ei, atunci m-am liniștit. Hai să vedem cum sună.
- Îți cânt ceva în registrul grav, să vezi ce puternic sună.
- Mi se pare hazliu.
- Da, în acest registru are o culoare hazlie, dar poate fi visător în registrul mediu și chiar tânguitor în registrul acut. Te invit să asculți puțin mai mult:
- Și contrafagotul?
- Spre deosebire de fagot, care poate avea și rol solistic, așa cum ai putut vedea, contrafagotul mai mult subliniază sunetele foarte grave din orchestră.
Clarinetul
- În ce mai suflăm acum?
- Mai vreau să-ți arăt două instrumente din categoria lemnelor. Primul este clarinetul.
- Clar clarinet. Îmi place cum sună.
- Ai făcut un joc de cuvinte, marțianule. Ești grozav! Chiar o să-ți placă cum sună clarinetul, fiindcă e deosebit.
- Dar, mai întâi, să vedem cum e construit. Științific.
- Științific să fie: clarinetul este un instrument construit din...
-... lemn de abanos. Mi-am dat seama, fiindcă-i negru ca părul Albei-ca-zăpada.
- Marty, te cam obsedează Albă-ca-zăpada.
- Ce să fac dacă mi-a plăcut? Cel mai mult mi-au plăcut piticii fiindcă... seamănă... cu... mine...
- Nu te rușina. Te-nțeleg foarte bine. Haide-acum să continuăm cu clarinetul.
- E cam cât un oboi de lung. Să-l examinez cu atenție. Să-mi pun ochelarii pe nas.
-??!!
- Ha-ha, era doar o vorbă, că doar eu văd bine și nici măcar n-am nas. Totuși, mă uit la clarinet și observ ceva: nu are ancie dublă ca la oboi sau fagot. Cum e?
- La capăt are un muștiuc cu o formă specială, iar de el e fixată, cu ajutorul unui șurub, o ancie simplă, din trestie de mare, care vibrează când suflăm în instrument.
- Vezi pâlnia prin care iese aerul? Este puțin mai mare decât la oboi. Și clapele metalice, parcă sunt mai multe.
- Sunt mai multe și, de aceea, clarinetul are posibilități mai mari în execuție. Este mai suplu și mai colorat. Să-ți arăt:
- Ce frumos sună! Mie îmi place mai mult când cântă repede.
- Te cred! Am vrut să-ți arăt ce posibilități are clarinetistul și ce pasaje dificile poate executa la acest instrument. Clarinetul este foarte bun pentru orchestra simfonică, dar este ales și folosit cu mare succes în muzica de jazz și în muzica populară.
- Înțeleg. Acesta de lângă el este o "rudă"?
- Te-ai obișnuit deja cu aceste rude care acoperă alte registre. Aici avem un clarinet-bas. El cântă mai gros decât clarinetul obișnuit și are sunete calde și catifelate.
- Se deosebește ca formă de clarinet, nu-i așa?
- Vezi și tu. La ambele capete este încovoiat. Astfel, poziția este puțin diferită și pâlnia, mult mai mare, va face loc sunetelor să iasă.
- După mine, forma lui e mai asemănătoare cu forma acestui instrument metalic, pe care nu știu cum îl cheamă.
- Foarte bună observație. Instrumentul e saxofonul, este din metal, dar face parte tot din grupa lemnelor.
Saxofonul
- Normal. Nu m-aș mira acum să mă înveți instrumentele de alamă și să-mi spui că sunt construite din lemn... de abanos.
- Așa ceva nu se va întâmpla, poți sta liniștit. Dar tu singur ai observat asemănările dintre saxofon și clarinetul-bas. Cum să nu facă parte din aceeași grupă de suflători? Uită-te la muștiucul cu ancie simplă prin care se suflă.
- Este ca al clarinetului.
- Ai văzut? Dar cele două curburi de la capete, nu-ți amintesc de forma clarinetului-bas? Doar că pâlnia saxofonului, orientată în sus...
- ... este mult mai mare.
- Datorită acestei forme, dar și datorită metalului din care e construit, saxofonul are o sonoritate foarte bogată. Trebuie să-ți spun că nu apare prea des în orchestra simfonică, fiind preferat în muzica de jazz. Poți asculta un saxofonist talentat.
... Marty, ce-i cu tine? Ai obosit din nou? Am impresia că nu mă mai urmărești.
- N-am obosit. Eu sunt foarte rezistent. Doar mă gândeam la ceva.
- La ce?
- Se termină o grupă de instrumente. Dacă ar fi să-mi aleg unul la care să cânt, pe care l-aș alege? Știi, mie mi-ar fi plăcut fagotul, dar e atât de mare și eu sunt așa de mic. Până la urmă va trebui să aleg piculina, că doar pe ea pot s-o țin în mână.
- Nu te neliniști, puștiule! Mai sunt destule instrumente muzicale. S-o găsi unul și pentru tine, dar mai târziu, pentru că acum ne vom uita puțin la alămuri și nu prea cred că ai vreo șansă cu ele.
Chiar dacă Marty spune că nu a obosit, eu sunt de părere că a sosit momentul să facă o pauză. Până când? Ați ghicit! Până sâmbăta viitoare.
(va urma)