Marty învață muzica - Instrumente de suflat. Lemnele (I)

Dragii mei, silitorul Marty a aflat deja că pe Pământ există mai multe grupe de instrumente muzicale: instrumente de suflat, de percuție, instrumente cu coarde. Îndrumătorul și prietenul lui pământean îi va spune mai multe despre fiecare. Îi urmărim și noi îndată.


- Le cheamă "de suflat" pentru că se suflă în ele?
- Cam așa ceva, deși, tot în această categorie intră și câteva instrumente în care nu se suflă cu gura, cum e acordeonul sau orga. Punctul comun la aceste instrumente este aerul care produce sunetele.
- Mi le spui?
- Sigur. În orchestra simfonică există două grupuri tradiționale de instrumente de suflat: lemnele și alămurile. Să nu te miri că din grupul lemnelor fac parte instrumente construite și din alte materiale.
- Nu mă mai mir de nimic aici, la voi...
- Sărăcuțul de tine. Ești pus la grea încercare. Fii atent, că nu-i prea greu: la lemne te vei întâlni cu flautul, oboiul, fagotul, clarinetul și saxofonul.
- Și la alămuri?
- Cu trompeta, cornul, trombonul, tuba.
- Crezi că eu am să-mi aleg unul dintre ele?
- Să vedem. Ți le prezint pe rând și decidem împreună. Hai cu mine în sala de muzică!


- Îmi place aici! Am mai fost o dată, când mi-ai cântat aceeași melodie la mai multe instrumente.
- Ei, acum ai ocazia să le cunoști mai bine, chiar să pui mâna pe ele, să auzi cum sună. Cel argintiu este flautul.


- Este chiar din argint?
- Acesta da. Din argint masiv. Însă există și flaute dintr-un aliaj de aur.
- Tot din aliaj de aur era și nava cu care m-au adus aici. Dar flautul are altă formă.
- Dacă tot ai vorbit despre formă, vezi, flautul e ca un tub prevăzut cu clape, care deschid și închid niște orificii. El se ține într-o parte și instrumentistul suflă aerul printr-o deschizătură specială. Poți să asculți un frumos exemplu:


- Mai văd un flaut mic de tot. E pentru copii?
- Nu, nu. Aceasta este piculina sau flautul piccolo, care cântă foarte subțire. La flautul obișnuit există sunete subțiri, strălucitoare, dar și sunete grave și mai calde. Iată cum pot fi comparate cele două instrumente:


- Hai să-mi arăți un alt instrument de lemn.
- De data asta chiar este făcut din lemn.
- Care?


- Oboiul. Lemnul din care este confecționat vine din Africa și se numește abanos.
- Din care era făcut părul Albei-ca-zăpada.
- Părul Albei-ca-zăpada era negru ca abanosul, dar nu era din abanos.
- Ce formă are oboiul?
- E ca un tub care se lărgește puțin spre vârf și se termină cu o mică pâlnie.
- Să fie cam cât flautul de lung?
- Puțintel mai scurt. Are cam 60 de centimetri. Vezi că și oboiul are niște clape metalice aplicate pe corpul de lemn.


- Se mai observă ceva. Partea prin care suflă omul e ciudată. Parcă sunt două lame înguste, dar nu din lemn și nici din metal.
- Sunt făcute dintr-o trestie specială și vibrează când suflăm în ele, lovindu-se una de alta. Aceasta este o ancie dublă.


- Pot să aud cum sună?
- Timbrul este puțin mai sec decât al flautului, dar luminos și plăcut. Un frate mai mare de-al oboiului, cornul englez, poate cânta mai gros și timbrul său se potrivește cu o muzică plină de nostalgie.
- Cum sunt eu, când mă uit pe cerul înstelat...
- Oboiul și cornul englez se țin în față, ca orice fluier și nu într-o parte, ca flautul.


- Mai e vreun instrument de lemn în orchestra simfonică?
- Da: fagotul, clarinetul...
- Le-aș lăsa pe data viitoare. Vrei?
- Sigur! La odihnă cu tine!
- Mulțumesc!

Observ că Marty dorește o mică pauză, așa că vom lua și noi una, nu foarte lungă, fiindcă sâmbăta viitoare ne vom întâlni din nou în aceeași simpatică formație. Pe curând!