Vocea umană
- Eu am remarcat că, dacă închid ochii, pot să-l recunosc după voce pe cel care vorbește.
- Asta e dovada diferenței de timbru. Bună remarcă, Marty! Totuși, pe lângă această diferență de la un om la altul, există și deosebiri generale foarte importante.
- Știu, știu! Copiii și femeile vorbesc subțire, iar bărbații vorbesc gros... ca mine.
- Ca tine?? La fel și în cântat. De aceea, compozitorii au în vedere timbrul general și nu compun pentru timbrul unei anumite persoane.
- Niciodată?
- Nu pot spune asta, fiindcă nu ar fi adevărat. Uneori, compozitorul admiră un anumit glas și scrie în mod special pentru acel cântăreț.
- Îmi dai un exemplu? Știi ce curios sunt.
- Pe la 1900...
- Când eram eu foarte mic.
- Mă rog... Cum îți spuneam, la vremea aceea, un compozitor de opere celebru, italianul Giaccomo Puccini, a compus opera Tosca. El o cunoștea pe cântăreața româncă Hariclea Darclée și a scris rolul, și mai ales o anumită arie (Vissi d'arte, vissi d'amore), special pentru ea. Dușmanii lui angajaseră oameni care să vină în sală și să huiduie.
- Ce urât! De ce?
- Voiau ca opera să nu aibă succes. Dar ce crezi? Când au auzit-o pe Darclée cântând așa de frumos, au uitat de ce veniseră și s-au ridicat în picioare aplaudând și ovaționând. Ascultă și tu aria asta interpretată magistral de către o altă mare cântăreață, Maria Callas.
- Îmi vine să plâng de emoție. Noroc că n-am lacrimi.
- Tu ești un sensibil, știu eu. Cred că ți-ar plăcea să asculți un cor de copii. Glasurile lor au un timbru aparte, parcă sunt niște îngerași.
- Și femeile au glas subțire. Tot ca îngerașii?
- E diferență între timbrul copiilor și cel al femeilor, care este mai "copt".
- Mai gros?
- Nu neapărat: există soprane de "coloratură", care cântă foarte sus și au glasul cristalin. Vocile de femei sunt diferite între ele: unele pot cânta mai sus - sopranele - altele puțin mai jos - mezzo sopranele - și altele și mai jos - altistele.
- Dar bărbații?
- Și la ei se împart în trei grupe principale: tenorii - cu glas înalt, dar bărbătesc, baritonii - cântând destul de gros (sau grav, cum se mai zice) și bașii - care cântă sunete foarte joase.
- Ce crezi, eu oi fi bas???
- ?!
- De ce taci?
- Tac, fiindcă abia mă abțin să nu râd. Doar nu vrei să te faci cântăreț? Ha-ha-ha...
- Dar instrumentist crezi c-aș putea fi?
- De ce nu? Eu am să-ți prezint toate instrumentele și, atunci când găsim unul care ți se potrivește, te învăț să cânți la el. E bine așa?
- Biine!
- Hai, nu fi dezamăgit. Nu ți-ar fi stat bine ca bas.
Despre instrumente
- Există multe instrumente?
- Multe.
- Mă întreb cum le-o fi dat prin gând oamenilor să le inventeze.
- S-ar putea să fi fost ajutați de întâmplare.
- Cum adică?
- Primii oameni trăiau în mijlocul naturii și puteau auzi mai ușor sunete pe care noi, astăzi, nu prea avem ocazia să le distingem dintr-o mare de zgomote. Așa au putut auzi cum sună vântul printr-o trestie, să zicem, și le-a venit ideea de a face un fluier.
- Ce interesant! Mai zi-mi.
- Poate au observat că, atunci când loveau o scorbură găunoasă, suna altfel decât atunci când loveau un copac sănătos și le-a venit ideea...
- Să-și facă o tobă.
- Bravo! Și s-au mai gândit ei, fiind vânători, să pună pe deasupra o bucată de piele, pe care o întindeau bine și vibra când era lovită.
- Vânau cu pușca?
- O, nu. Atunci nu exista pușcă. Vânau cu arcul, iar arcul ar putea fi socotit strămoșul arcușului de la instrumentele de coarde.
- După cum văd eu, există mai multe tipuri de instrumente muzicale.
- Ți le grupez imediat. De fapt, în mare, am și făcut-o, pentru că ți-am vorbit despre fluier și el este instrument de suflat, despre tobă, care este instrument de percuție și ți-am amintit despre arcușul instrumentelor cu coarde.
-... de suflat, de percuție, de coarde.
- Acestea fiind principalele grupe, dar te asigur că lista nu se oprește aici... Ce faci acolo?
- Îmi iau o foaie de hârtie pe care să-mi notez lista.
- Nu cred că-i nevoie, fiindcă nu-ți voi da o listă. Îți voi vorbi doar despre câteva instrumente din fiecare grupă. Cele mai importante.
- Începem cu instrumentele de suflat?
- Cu ele începem.
Da, începem, așa cum își dorește și Marty, dar nu astăzi. Peste o săptămână. Tot sâmbătă. Acum vă spun "la revedere și pe curând!"
(va urma)