Oh. Ja. Gut. Sehr gut. Mmm. Schneller, bitte. Eram lac de sudoare. Mai poți, întrebă ea. Se împinse brusc spre mine. Ho, nebuno. Nu te lăsa, termină. Ce bărbat ești tu? M-am proptit bine și apoi am început să împing și să trag ca nebunul. Ja, ja. Gut. Mmm. Sehr gut. Vezi că mă răstorni. Ține-te bine. Mai dă un pic. Se opri. Era transpirată toată. Abia respiram. De când ai dat-o pe germană? Mi-a venit mie așa. Crăcana a cui e? A vecinului. Să vă cumpărați drujbă; nu mă mai prinzi la tăiat lemne cu joagărul.
Ligia Dumitrescu
Mă întrebi de ce m-am certat cu vecinul. Povestea e pe cât de simplă, pe atât de ridicolă. Mi-am luat drujbă, ca să scap de fierăstrău. Recunosc, când am primit-o, eram ca un copil cu o jucărie nouă. Aveam drujbă, dar nu aveam capră, așa că am împrumutat-o pe a vecinului. Din greșeală, i-am tăiat capra. I-am zis că îi cumpăr una nouă, dar el nu și nu. Cică are valoare sentimentală. O capră, domnule. Șase lemne cu valoare sentimentală. Când m-a înjurat de mamă, i-am spart un dinte. El mi-a învinețit un ochi. Asta a fost.
Gyorfi Deak-Gyorgy
Locuim într-un orășel care-i nod de cale ferată. Pe o derivație se merge la Baia Mare și Sătmar, pe alta la Zălau, Șimleu, Tășnad, Carei, Oradea. În amonte, sunt patru Someșuri cu și mai multe orașe. Înainte de Crăciun, colindători de pretutindeni coboară cu caprele care, țac-țac-țac, saltă o șubă din fâșii colorate. Pe vremuri, păstorii băteau în dobe, acum vin cu combina muzicală pe roți. M-au nimerit la al treișpelea salariu, așa că i-am luat la o băută. Tu, fată, câte un țap pentru toate caprele din vecini.
