O aveam de pe vremea comunismului. Mare, roșie, încăpătoare. După o lună, și-a luat și Alin, vecinul meu, una exact la fel. Prin două mii a trebuit să schimb motorul, făcea nazuri la benzina asta nouă cu de toate în ea. La o lună, hop și a lui Alin, aceeași bubă. Segmenți, pistoane, bucșe și chiar și planetara, toate s-au dus mereu, la o lună diferență, ca un făcut. Acum două săptămâni a fost furtuna aia mare. Copacul de peste drum a căzut fix peste frumoasa mea. Acum aștept o nouă furtună, peste două săptămâni.
Iulia Stavre
Rivalitatea dintre noi atinsese apogeul în ultimul an de liceu. Toate fetele erau înnebunite după zâmbetul șarmant, alura atletică, succesul la fotbal și atitudinea de învingător a lui Robert, vecinul de la trei. Am răsuflat ușurat când a plecat la facultate. Este fotbalist, joacă la națională. Ne mai vedem la o bere, când vine la părinți. A venit și în seara asta, îi recunosc bolidul după număr. Cobor din mașină, strâng puternic cheia în mână. Scrâșnitul metalului se aude pe pielea ridicată. E întuneric.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
Mă scotea din minți de când era o iadă. Se cățăra pe gardul dinspre noi, rupea frunze de viță și boabe încă verzi. Tot pe mine mă certa tata. Când alergam după ea pe toloacă, nu reușeam s-o prind. Se oprea la răstimpuri, gâfâind, și mă privea cu ochi batjocoritori. Mai târziu, trecea pe uliță cu coada ridicată, fără să mă bage în seamă. Apoi a dispărut. Astăzi nea Marin i-a cerut tatei niște bani. Are de plecat departe, să vadă ce poate rezolva, că pe Mihaela lor au luat-o carabinierii pentru trafic de carne vie.
