Uneori pe seară eram trimis prin vecini să-l iau pe bunicu'. Nu-mi plăcea, că mereu mai găsea o vorbă de spus și-un pahar de golit, apoi mă urca pe ghidon și priveam cu frică la picioarele lui, când nu mai mișcau țipam și-l trezeam din amorțeală. Ajungeam cu greu acasă și după ce ne culca pe amândoi, bunica se așeza la vechea Singer, mereu avea ceva de cusut. Și nu știu dacă sforăitul bunicului sau fâșâitul ritmic al tălpilor bunicii mă adormea mai întâi. Sau poate vocea ei șoptită care derula odată cu ața povești.
Ana Ludușan
Ion Bolundu' ridică colbul din ulițele satului și bagă în sperieți găinile cu ATV-ul lui. Femeile ies pe la porți: afurisit să fii, nu te-ai săturat de potecile muntelui? Vă arăt eu vouă, deschide stația și dă manelele la maxim. Femeile fac prescuri, se duc la Popa, îl roagă să îl beștelească pe Ion Bolundu' la slujba de duminică, poate s-o ostoi. Poate îi faci și niște slujbe, dom' părinte. Ion Bolundu' îi pune gardul, răsadurile și pajiștea părintelui la pământ. Așa, ca să știe și popa cine e șef în satul aista.
Adina Drag
E 23:55. Vreau să se facă mâine. Apăs accelerația până când punctele de pe autostradă se topesc într-o venă luminoasă. Motorul rage sub mine ca un monstru eliberat. Îmi aprind o țigară și deschid geamul, dar o fumează vântul. Oricum vreau să mă las. În oglinda retrovizoare orașul se sfărâmă în mii de scântei. Îmi mai aprind o țigară și o las să ardă. Ar trebui să ajung înaintea timpului. Intru în tunel. Frâna e inutilă acum. Îl depășesc, mă prinde din urmă. Curând se face mâine. Tu să m-aștepți.
