L-am găsit cu ochelarii pe nas și cu o șurubelniță mică, în cruce, în mâna dreapta. Încerca să-mi repare bicicleta, care era întoarsă cu roțile în sus, în mijlocul garajului. Mi-a fost atât de drag bunicul atunci, în clipa aia, cu mâinile murdare de vaselină și cu genunchiul proptit pe un ziar Scânteia din 84'. După ce a terminat, a oftat mulțumit, s-a șters pe mâini cu o cârpă îmbibată în diluant, și-a dat șapca pe ceafă și a ieșit în pragul garajului: dă-i o pedală să vedem cum merge.
Rozalia Cristea
Au trecut toate sărbătorile de iarnă. Doar neaua care persista, mai amintea de toată agitația de dinainte. În serile lungi, șezătorile prindeau viață. Cu mic, cu mare se adunau la depănat de povești în timp ce mâinile femeilor se mișcau neîncetat. Se cosea, se tricota, însă copii erau fascinați de pedalele războiului de țesut. Lasă-mă pe mine că tu ai mai fost. Ba pe mine, ba pe mine, se auzeau vocile copiilor. Ei mai rupeau și fire din urzeală, dar totul se repara lângă vinul din damigeană și gogoșile din vailing.
Mirela A. Nica
Pedalez în gol, un gol activ, așa cum a mai fost definit dorul de ceva ce nu se lasă prins în definiții. Prima imagine care îmi vine în minte e o închipuire. Cum mi-o fi dat palma aia peste fund, nu știu. Nu știu nici cum am ajuns așa departe. Bine, nu foarte departe, dar la o distanță suficientă cât să înțeleg că în palma aceea s-au concentrat toate lecțiile pe care un copil le poate folosi pentru a merge pe bicicletă și, în general, în viață, când e nevoie să transmuți neputința în putință. Mulțumesc, tata.
