În cele ce urmează, Cezar Amariei (jurnalist practicant - Europa Liberă, Observator Cultural - și scriitor de ziua a șaptea - Zilele noastre mărunte, Polirom, 2018; Exerciții de liniște, Polirom, 2021) a formulat câteva gânduri după citirea textelor selectate pe LiterNet din temele: Prioritate, Artificii, petarde, pocnitori și Poarta Raiului - toate textele aici.
*
Un număr mare de texte cuminți, curat scrise dar mult prea cuminți pentru a intra pe radarul meu literar personal. Mi-au lipsit la ele povestea sau schimbarea de perspectivă, viziunea nouă, curajul de a propune un univers diferit.Au existat însă și microproze care au trecut dincolo de ecran și mi-au produs o emoție puternică. Felicitări celor care au reușit, multă baftă și celor care nu se regăsesc acum printre cei selectați.
Există mult potențial în grup, să nu uităm însă că mai e nevoie și de acel 1% inspirație și măcar câteva zeci de procente de muncă.
Publicabile:
Prioritate
Florentina Enache
Stătea pe canapea și citea, când un șobolan cu mantie albastră trecu din balcon spre bucătărie. Clipi scurt, cât să alunge vedenia și dădu pagina. Înregistră apoi un detașament de hamsteri cu pălării verzi, urmați de marmote cu ochelari oglindă și de o divizie de pisoi violet. Ce faceți, mă, aci? Defilăm, doamnă; mergem la paradă și GPS-ul ne-a băgat pe traseul nesemnalizat. Terminăm curând; după cămile și gorile, vin elefanții și gata, ați scăpat de noi. În aer plutea un iz de ciuperci sălbatice.
Excelentă atmosfera, o defilare suprarealistă extrem de bine construită. În plus, foarte bună și motivarea oferită "mergem la paradă și GPS-ul ne-a băgat pe traseul nesemnalizat". Un text în care imaginația este principalul vector, felicitări!
Speranțe:
Prioritate
Iulia Biro
Dacă n-ar fi atât de mahmur, Prințul Verde ar face câte ceva pentru țară. Întâi și-ar găsi o soție, că îl aude pe rege cum spune iar că datoria față de țară și stirpea regală este să producă moștenitori, să nu lase țara în haos când ei nu vor mai fi. Cică mai are niște chestii de făcut, de omorât dragoni și adus la palat cireșele de diamant. Shit, man, îi vine să-i zică lui taică-său, lasă-mă întâi să dorm vreo săptămână, vorbim după aia de job description. Numai să nu vomite în sala de consiliu, ca data trecută.
Un text extrem de bine construit, fluent, cu atmosferă, imaginație. Am apreciat cum glisează vocea naratorului din zona clasică în cea modernă, a romglezei, către job description. Propoziția de final este cred prea explicită, închide prea simplist o poveste cu foarte mare potențial.
Artificii, petarde, pocnitori
Răzvan Dițescu
Zarva a încetat. E aproape dimineață. Liniștea învăluie străzile. Stelele strălucesc. Instalațiile luminează prin platani. Pe jos e haos: confetti, sticle goale, cioburi, pahare, resturi de petarde, tuburi, artificii arse, toate mărturii ale exuberanței și risipei de azi-noapte. Din când în când mai trece câte cineva. Cuplul ăsta se întoarce agale acasă. Iar tipul ăsta se grăbește la muncă. Ca și mine. De fapt, eu sunt deja acolo. Vărs fărașu-n cărucior și mătur în continuare.
O micro-proză livrată simplu și cu mult efect descriptiv, cu atenție la detalii. Foarte bun finalul, surprinzător. Acestor ingrediente de calitate le lipsește însă unul esențial: conflictul sau schimbarea de perspectivă. Ca fragment dintr-o proză ar funcționa perfect. Independent, însă, are nevoie de acest element.
Artificii, petarde, pocnitori
Ramona Ungureanu
Hai de vă-mbrăcați frumos, că mintenaș îs aicea ăștia, zici că sunteți sălbatici, dòră îs mătușile voastre, nu muriți din două pupături, unde D-zò ii sor-ta? Mă uit, șlapii jos lângă pat. O fi intrat iară în ceva film, uneori se strecoară ușor în laptop. Întotdeauna desculță, de obicei se întinde pe vreo pajiște. Vine înapoi, negreșit. Afară începuseră colindătorii, petarda de mătușă mea cobora din taxi, în filmul rusesc soră-mea se întinsese într-un lan de grâu plin cu maci și combinele culegeau spicele grele.
Imaginație, fluență, atmosferă, multe argumente pentru o proză de bună calitate. Și totuși, ceva nu se închide în microproza ta. Cum spun și la precedenta, ca fragment ar fi foarte bun. Individual însă îmi lasă impresia unui text neterminat. Nici epic nu am reușit să-mi dau seama despre ce e vorba (care e scopul protagoniștilor?), nici în plan suprarealist nu am senzația unui proiect finalizat.
Poarta Raiului
Paul Dârvariu
Am descoperit secretul nemuririi: lasă pe mâine ce-ar fi trebuit să faci ieri. Prima dată a fost la trei ani. Tetanos. M-a întâmpinat un bărbos: ce-ai pățit, puștiule? Buba la picior. Știi să numeri? Știu. Pân' la cât? Pân' la 10. Nu-i destul. Ne vedem când vei ști până la miliard. A doua oară, a fost scarlatină, pe la șaișpe. Iar tu? Ai iubit femei? Da. Pe toate? Nu chiar, mi-au mai rămas câteva. Întoarce-te și iubește-le. Azi noapte, în somn: ți-ai isprăvit treburile, Grigore? Mi-am. N-aș zice. Ai făcut pălinca?
Mi-a atras atenție prin imaginație și fluență. Excelent construite personajele, foarte bine narate cele trei episoade. De ce nu a trecut atunci pârleazul, spre publicabile? În primul rând, începutul e prea explicit. Apoi, finalul care dă o senzație de banc. Scutură textul de această senzație și obții un pas mare spre o microproză de bună calitate.