A făcut primul pas și l-a invitat la masă la ea pe colegul holtei. A cuprins-o frenezia, a umplut bucătăria cu aparate, să vadă că-i gospodină. S-a coafat, s-a depilat, să cadă pe spate că-i frumoasă. A pus un cd cu opere, să afle că-i cultă. A păstrat la-ndemână și ceva manele că nu se știe cum decurge treaba. De-aia pusese în dormitor șampania, dă Doamne să fie. Omul a venit și a adulmecat aroma de pvc din casă. Ea s-a emoționat când el s-a aplecat și i-a spus clar: mi-e foame. S-a albit la față, de mâncare uitase.
Adina Drag
E un fir ațâțător care leagă graba de negrabă. Trag de el. Se deșiră în clipe care își schimbă rostul prea iute. Stropii lovesc brutal carnea și transformă faianța în chipuri strâmbe care mă îndeamnă să mai rămân. Aburul urcă și se încolăcește de oglindă. Inima bate, trupul cere goana, dar pașii mi se afundă în încetineli calculate, ca lamele care aleg exact unde să taie. Nu vreau să știu cât e ceasul, nu vreau să aflu că timpul nu mai are timp. Întind mâna după prosop, mâna lui mă trage înapoi.
Vero Anttheia Teodoru
S-au grăbit să înflorească iar acum stau cu crengile frânte sub greutatea zăpezii. Și anul acesta Cristos va învia din morți cu moartea pre moarte călcând, peste câteva zile muierile se vor închina din nou pe fugă murmurând cu buzele în colțul basmalelor, chipurile rugăciuni. Florile vor rămâne însă înțepenite pe veci fără să le cunoaștem gustul. Ordinea firii a murit de multă vreme. Bat clopotele micii biserici din centrul satului. Într-un colț de bar timpul s-a oprit într-o halbă pe jumătate plină.
