E ora 9. N-am auzit ceasul. La 9.30 am interviu. Fug spre birou. Tipa mă privește cu aroganță. Nu ți-ai băut cafeaua? Ignor. Mai târziu la coafor blondul dorit era un galben spălăcit. Fug spre școală, amărâtă. Andrei a vorbit urât. Diriga mă face în toate felurile. Plec capul. Luni plecăm în Bali. Merg să depun cererea de viză. La ghișeu, un tip cu ochii blânzi, îmi simte tensiunea. Un dosar cu șină, vă rog. N-am. Am eu unul în plus. Sunteți ok. Îl privesc recunoscătoare. E unicul care mi-a spus că sunt ok, azi.
Carmen Moldovan
Gata, s-a terminat cu birocrația. Depuneți toate documentele online, cartea de identitate scanată să nu depășească 32 Kb, cererea completată online și semnată cu semnătură electronică. Trimit totul, primesc și confirmarea pe e-mail cu următorul mesaj: cererea a fost înregistrată cu numărul 12345678. Pentru aprobare, vă așteptăm la sediul din strada Vântului nr 99 cu documentele într-un dosar cu șină. Dacă împuterniciți altă persoană, aceasta trebuie să dețină o procură notarială din partea dvs.
Caterina Tudorache
Mă scuzați. Am fost mai devreme. Ați zis să mă duc la 2. Știți, e închis. Ce? Biroul. Și? Mai am nevoie de o ștampilă. Doamna îmi vorbea în continuare cu palma la ureche și un pix în mână. Și? Vreau să plec acasă. Unde? La mine doamnă. Am și eu familie. Cât vreți pe ștampila aia. O cumpăr. Ce? Răbdarea mea se rostogoli pe gresia urâtă din Primărie. Doamna zâmbi. Lasă și tu de la tine. Fată, închid. E unu' aici de se tot bagă peste discuția noastră. Oamenii e egoiști. De parcă doar ei e pe lume. Așa. Deci? Ce doriți?
