Era a treia întâlnire. Știi mata cum e la filmele americane: până atunci am primit eu prăjituri, am zis să-i dau și lui prăjiturica. Mi-a zis ea mămica să nu fac așa, of. Ne-am dus la hotel, îmi promisese că după aia mă face femeie cinstită. La ăla mic, Univers, pe faleză. S-a îndestulat, înțelegi mata, apoi a plecat după inel. Inel s-a făcut. L-am căutat prin hotel două ore, ca proasta. Am rătăcit calea, onoarea mea s-a dus, da' cel mai necaz mi-e după aifonu' abia cumpărat, dom' polițist. A fugit cu el.
Ana-Maria Butuza
După mesele îmbelșugate de Sărbători, Irma s-a urcat pe cântar. Două sute. Nu de grame. De kilograme. A oftat, dar și-a amintit că pe Marte ar cântări de trei ori mai puțin. Și s-a gândit atât de intens la cum să ajungă acolo, încât, în noaptea aceea, a visat că plutește printre stele, rătăcind de la o planetă la alta, în căutarea gravitației perfecte. Pe Marte defila mândră, slabă și înaltă, într-o rochie de praf cosmic, în aplauzele extaziate ale extratereștrilor. Top model galactic, în sfârșit.
Monica Bologa
Ca să pot fi credibil în scris, am locuit într-un sat pierdut de lume ca să înțeleg simplitatea. Am experimentat bucuria, tristețea, durerea. Ca să mă detașez de lume, am ajuns chiar și în cer. Am văzut cu ochii mei niște stele, planete, galaxii. Apoi mi-am dat seama că nu știu nimic despre trupul de femeie. Așa că am revenit pe pământ, am bătut la ușa prietenei mele pe care o iubesc în secret și am întrebat-o direct: pot să îți ating sânii? Acum sunt pierdut printre alunițe și frisoane. Cred că nu mai scriu nimic.
