Zărind-o pe Oxigen pe o particulă de praf stelar, diatomicul Hidrogen întrerupe periplul. Prudent, privește în jur. Pe corpusculul vecin, domnul Heliu pare interesat doar de baloane colorate și imploziile lor. Hotărât, accelerează electronii în jurul nucleelor, virează brusc și coboară lin lângă Oxigen. Rușinoasă, îl studiază printre genele albastru-pal. Atracția este reciprocă. Explozii fărbuite, vibrații de neant, armonii atavice desăvârșesc panspermia. La final își înfășează odorul, Apa, în scutec de atmosferă.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
Împărțeam curtea plină de acareturi în care ne jucam de-a baba oarba. La cină mama lor le dădea felii unse cu unt. Victor și Iosif înfulecau de zor. Martin îmi dădea feliile lui, apoi mergeam în grădină și ne uitam la cer. Îmi povestea despre Casiopeea, Pegas și Ursa Mare. Odată a adus un ochean din prăvălie și ne-am uitat la Steaua Polară. Apoi a venit un tren, frații au urcat, s-au prins în iureș și s-au ridicat la ceruri. Și acum îmi fac cu ochiul noaptea din înalturi cele trei steluțe de pe pijamalele-n dungi.
Dan Banu
Când domnul Georgescu l-a întâlnit pe Mihai Viteazul nu s-a mirat deloc. Domnitorul a trecut pe lângă el fără să îl bage în seamă, asta probabil și fiindcă umbla descăpățânat. Nici când a dat nas în nas cu Mitică Popescu nu i s-a părut nimic ciudat. Mergea la o întrunire a miticilor pe Sirius. Abia când s-a lovit de Țipirig, profesorul de matematică dintr-a unșpea, a simțit cum îl ia cu călduri. Viața de după moarte i se părea simpatică, dar un pic de ordine trebuia făcută în haosul din Univers.
