M-a invitat la mall ca să interacționăm și altfel decât virtual. Mi-am păstrat avatarul cu mustață și m-am dus la librărie, la raftul de ficțiune, cum stabilisem. Aici era un copil care a scos limba la mine. M-am învârtit printre cărți, m-am transformat în mine însămi și am ajuns iar la locul de întâlnire. Același copil mă privea, paralel cu realitatea în care mi se dăduse flit. A zâmbit, ochii lui mi-erau familiari, m-a luat de mână și a zis: hai să ne jucăm de-a v-ați ascunselea prin metavers.
Camil Popescu
A venit într-o seară și s-a așezat la masa de lângă fereastră, unde pe timpuri stăteam la o cafea. Făcuse un împrumut pentru o conștiință la mâna a doua și m-a rugat să-l ajut cu înmatricularea. În ultimii ani rătăcea pe străzi într-una închiriată, uneori îl vedeam în fața casei, când închideam ochii. Mi-a cerut bani pentru noua achiziție, o sumă cât de mică, să-i vină rata mai puțin, mai ales că mi-o împrumuta și mie, oricând voiam, doar să-l anunț cu câteva zile înainte, să aibă timp să mă treacă la coproprietari.
Iulia Stavre
Afară era ger, mâna mea în buzunarul tău, mă țineai de mână, spre școală. Pe masa din bucătărie cele mai bune clătite cu dulceață de cireșe. Focul trosnea în sobă, cartofii se coceau în jar. Scoteai din mâneca hainei, ca un magician, o ciocolată fină sau o banană coaptă. Mâna ta îmi mângâia poveștile din vise, să adorm. Noaptea de Înviere, lumina lumânărilor, stele efemere, explodate pe pământ. Când ceasul universului tău s-a oprit, am început să te caut. Lumina din colțul unei stele îmi zâmbește.
