Coșul cu frezii primit la ușă după prima noapte împreună. Buchetul miresei un an mai târziu. Lalele de Ziua îndrăgostiților, garoafe de 8 Martie, crini de ziua mea. Când a apărut primul copil, ai uitat de 14 februarie. La al doilea, Ziua femeii a fost una ca oricare alta, iar la al treilea aniversarea mea n-a mai contat. Trandafirii ale căror petale împodobeau patul în care te destrăbălai cu Crina. E rândul meu să cumpăr flori: două cale, vă rog, pentru domnul ce stă întins în cadă, cu o tulpină înfiptă-n gât.
Clara Marinescu
Am început-o cu gândul să o fac cavou. Piatră cu piatră, dăltuită, cimentată. Eu singură. Nu am vrut să înalț prea mult, sunt mică, culcată încap ușor unde m-ai pune. Dar dobândisem dexteritate, așa că am mai ridicat până la 3 metri. Tare mândră eram, i-am adăugat flori suspendate, mușcate ciudate, curgătoare. Nu știu prin ce minune rezultase un hibrid floral și oamenii adunați la înmormântări mă întrebau ce specie este și cât costă. Vezi tu cum banul schimbă omul. N-am mai murit, acum vând flori.
Adriana Patroi Miu
De la o vreme, ochii i s-au schimbat în albastru senin și pielea i s-a făcut mai albă. Aș fi zis că pe brațe i-au răsărit fulgi. Și-a zburat. Spre alt abis. Asemeni vulturului nesătul de zbor. A prins marea într-o valiză și a cărat-o la munte. Credea că va putea să ascundă tot misterul din ea, toate nopțile sălbatice dormite pe țărm și să le care sus, aproape de cer. Ce ascunzi acolo, străine? Semințe. Ce fel de flori? Înfloresc spre apusul vieții și nu mai mor niciodată, doar le picură parfumul pe drum. Nu vinzi?
